Mă cheamă ca pe o floare.
Cu parfum
de legende japoneze,
înveşmântată în nuanţe
de roz, înflorită
toamna, anotimpul inimii
mele, mă cheamă
ca pe floarea
ce împodobeşte gheişele
enigmatice şi delicate.
Mă cheamă ca
pe o floare,
dar nu sunt.
Sunt o femeie
obişnuită, cu rele
şi bune, cu
râs şi plâns,
cu iubire şi
nenoroc, aşa ca
toate fetele transformate
în flori, fiecare
după povestea ei:
Narcisa,
căutându-şi sora…
Violeta,
împletind cununi albastre
aşteptându-şi prinţul ….
Lăcrămioara, ca lacrimile
fratelui nemângâiat de
pierderea ei…
Rosa, Crina, Codruţa…
Mă cheamă ca
pe o floare,
dar nu arăt
ca ea.
Şi nici
nu trebuie.
Îmi este
de ajuns o
zi pe an
să răsar dimineaţa,
să simt soarele
cu degete ghiduşe
la fereastra mea,
să fiu răsfăţată
la umbra celor
mai puternici de
lângă mine şi
să adorm, seara,
legănată de şoaptele
iubitului şi argintată
de atingerea lunii.
Mă cheamă
ca pe floare
şi mă simt
ca ea.
La mulţi
ani tuturor florilor!
Florii frumoase
să primiţi în dar şi
să dăruiţi, la
rândul vostru, mai
departe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu