Prima dată am cerşit.
Timpul.
Vestalele tăcute
ale antichităţii nu
au putut fi mai umile decât ruga
mea.
am implorat
întâi cu voce
tare să
fiu sigură că
sunt auzită
mai apoi am tăcut, făurind
cuvinte
în gânduri - porumbei liberi să zboare
oriunde
în căutarea timpului.
în căutarea timpului.
Şi n-am
primit...
Apoi, am
încercat să-l cumpăr.
Timpul.
cu bani
grei şi nenumăraţi
jefuind comori
neştiute de nimeni şi aflate pe
când mă împiedicam
toamna
printre ruine
cu gutui albastre
de neculese la
timp.
Şi n-am
primit...
Ultima dată
m-am hotărât să-l
fur.
Timpul.
am ascuns
toate clepsidrele sub
un bolovan.
nu puteai
să-l muţi decât
invocând regrete,
blesteme şi furtuni
toate împachetate
în dantela veche
a bunicii cu
miros de mere
coapte.
am acoperit
toate orologiile cu pânză ţesută
cu fir gros
ca noaptea
neputinţelor mele, ca
sărăcia rugăciunii mele
(nu mai
ştiu să mă rog adevărat).
Şi n-am
primit...
Învinsă – am fost
de-un cuc pribeag
ce cânta
aproape de locul
unei foste păduri
verzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu