duminică, 14 octombrie 2018

Recenzia video - cireașa de pe tort


              


              Acum  vreo  doi  ani,  chiar  în  ziua  de  Înălțare,  a  căzut  asupra  noastră  o  grindină  de  mărimea  unui  ou  de  găină,  de  sunau  alarmele  de  pe  mașinile  din  întreg  orașul,  de  ziceai  că,   în  sfârșit,  se  adeverește  profeția  cu  sfârșitul  lumii.
                Nu  a  fost  sfârșitul  lumii,  dar  al  acoperișului  de  pe  blocul  meu,  sigur  a  fost.
              Ca    nu  mai  vorbesc  de  faptul    am  ancorat  candelabrul  din  sufragerie  într-o  parte,    se  poată  scurge  apa  care  se  aduna  în  abajururile  acestuia,  ca  roua  în  căușul  lalelelor,  dimineața.
                Și  iată-mă  pusă  în  fața  unui   dublu  dezastru:  și  cu  acoperișul  spart,  și  lemn –Tănase  la  multitudinea  de  operațiuni  necesare  reparării  lui.  Singură,  cu  bărbatul  din  dotare  plecat  la  muncă,  având  noțiuni  de  tehnică  și  de  ustensile  zero  barat,  descurcă-te,  femeie!
                Cineva  zicea  despre  țigla  metalică, altcineva  despre  cea  tradițională.  Cineva  spunea  despre  un  anumit  depozit  de  materiale,  altcineva -  despre  altul.  Unii    îndemnau  spre  tabla  cutată,  alții  spre  tabla  plană. 
                Eu  sunt  din  zodia  Fecioarei.  Ordonată,  pragmatică,  puternic  ancorată  în  realitate.   Adică,  dacă  eu  nu    pricep,  sigur  există  oameni  special  instruiți  pentru  asta  și,  slavă  Domnului,  trăim  în  era  tehnologiei.  Așa    am  rezolvat  chestia  pe  internet,  am  căutat,  am  găsit,  am  cerut  explicații,  am  comandat,  am  primit. Doar   Fecioara  din  mine  mai  are  o  latură,  mai  puțin  merituoasă,  superficialitatea  și, culcându-se  pe  laurii  victoriei, în  loc    sape  mai  adânc, s-a  mulțumit    reia  operațiunea  de  mai  sus  pentru  fiecare  lucrușor  trebuitor  noului  meu  acoperiș.  Nu  spun    n-a  fost  bine,  acoperișul  meu  rezistă,  și  când  plouă,  și  plouă  afară,  eu  pot    stau  plantată  la  fereastră,  ca  mușcata  mea  albă,  rămasă  de  la  mama  și    brodez  povești  urmărind  șiroaiele  de  apă  cum  își  croiesc  drum  pe  geam  și  se  pierd  în  jgheaburile  strălucitoare  din  fiecare  colț.  Dar  a  fost  bătaie  de  cap,  au  fost  comparații  peste  comparații,  transport  peste  transport,  bani  în  plus  și  nopți  nedormite.  M-am  învățat  minte,  dar  acum  nu  mai  am  nimic  de  reparat.  Trist,  nu-i  așa?
                Numai  că ... să  nu  spui  niciodată    nu  se  poate  mai  trist  de  atât!  Se poate,  pe  cuvânt  de  onoare!  Am  o  prietenă  din   copilărie,  de  pe  vremea  în  care  ne  jucam  cu  păpuși  de  hârtie  ancorate  de  agrafe  de  păr,  pe  care  le  îmbrăcam  în  rochițe  tot  din  hârtie  decupate  și  prinse  de  aceeași  agrafă.  Cu  ea,  viața  a  fost  mai  puțin  îngăduitoare.  Și-a  îngropat  soțul,  l-a  jelit  și  a  încercat    meargă  mai  departe,  mai  mult  de  dragul  copilului.  Nu  a  reușit.  Ori  de  câte  ori  intra  în  frumosul  ei  apartament  de  trei  camere,  mobilat  și  dotat  ca  la  carte,  o  lovea  damblageala,  urla  de  ridica  în  picioare  tot  blocul.  Mai  bine  să-l  vând,  și-a  zis  ea,  și  să-mi   iau  unul  mai  mic  și  mai  puțin  aducător  de  amintiri.  Zis  și  făcut.  Și,  pam,  pam ...  urmează  renovarea,  căci  noul  apartament  nu  dădea  pe  dinafară  de  curat  și  amenajat.  Acum,  eu  n-am  avut  bărbatul  lângă  mine  dar,  la  o  adică,  îl  întrebam,  îi  arătam  poze,  îmi  putea  spune  părerea  lui  și    îndruma  în  caz  de  împiedicare,  iar  partea  financiară  nu  a  fost  cea  mai  mare  problemă,  pe  când,  la  ea ...
                Și  uite-așa  mi-am  adus  aminte  că,  în  peregrinările  mele  online,  e  drept,  cam  târziu  pentru  mine,  am  dat  peste  Casa  de  Comenzi  vindem-ieftin.ro.
-           Și  crezi  tu      ajută  chestia  asta? 
-          Păi,  hotărârea  îți  aparține,  i-am  zis  eu,  dar,  mai  bine    recapitulăm  un  pic:  
·         nu  mai  alergi  după  materiale  prin  depozite,  nici  pe  jos,  nici  online; 

·         ai  consiliere  gratuită,  mină  de  aur  în  cazul  tău; 
·         marfa  livrată  direct  de  la  producător,  o  urcă  în  mașină,  o  descarcă  la  tine  acasă,  fără  cheltuieli  suplimentare,  care  sunt  deja  incluse  în  adaosul  comercial  al  produselor; 


·         iei  absolut  toate  materiale,  de  la  rigips,  tâmplărie  PVC  ADF,  până  la  gresie și faianță din  același  loc  și  toate  acestea  cu  o  economie  garantată  de  10 -20%  la  achiziții  de  produse  din  mai  multe  categorii. 
Tu  ai  nevoie  și  pentru  tencuială,  și  reparații,  și  zugrăvit,  schimbat  podele,  tâmplărie,  nu-i  așa?  Pe  site  găsești  chiar  și  o  rubrică  de  Cât  economisesc  clienții  extrem  de  utilă.
Cireașa  de  pe  tort,  însă,  este  alta:  copilul  tău  este  și  așa  pasionat  de  video-uri.  Pune-l    filmeze  livrarea  produselor,  de  la  cap  la  coadă,    realizeze o  recenzie  și    trimită  această  recenzie  video  la  firmă.  Tot  pe  site  scrie:  Filmează  descărcarea  comenzii   livrate  de  noi  și  primești  100  de  lei.  Până  la  urmă,  calitatea  este  cea  mai  importantă,  dar,  dacă  se  poate  și  cu  bani  mai  puțini  și  cu  un  pic  de  ajutor,  de  ce  nu?

Povestea  mea  are  și  un  sfârșit,  nu  se  poate  altfel.  N-am  fost  la  prietena  mea  încă,  aștept  terminarea  lucrărilor,    mi-a  promis  o  înghețată  pentru  pont.  De  ciocolată!

                Articol  scris  pentru  SuperBlog  2018,  proba  sponsorizată  de  Vindem-ieftin.ro Casa  de  Comenzi  !
               
               


joi, 11 octombrie 2018

Bucătăria însemni tu


-           Ai  fi  fugit  cu  mine,  dacă  ți-aș  fi  cerut?
-          Fără    stau  pe  gânduri!
-          Și  unde  ai  fi  dormit,  zăpăceală?
-          Cu  tine,  unde  altundeva?
-          Și  ce-am  fi  mâncat?
-          Mere  și  cartofi  copți!
-          De  unde,  Doamne  iartă-mă,  mere?  Sau  cartofi? Cu  ce  le-am  fi  cumpărat?
-          Din  pomii  momârlanilor  de  la  Valea  de  Brazi!  Le  furai  pentru  mine,  nu-i  așa?
-                     Dacă  stau  bine  și    gândesc,  am  și  făcut-o  de  câteva  ori.  Și  flori,  tot  din  grădini.  Și  prune.  Cam  de  toate    fi  furat  atunci.
-          Adică???  Numai  atunci,  acum  nu?
-                     Păi,  nu  mai  ai  nevoie  acum.  De  trei  zile  îmi  rup  spatele  tot  montând,  mutând  și   renovând  bucătăria.   Habar  n-am  la  ce-ți  trebuie  toate  hangaralele  astea,  ba  dacă    uit  mai  bine,  habar  n-am  ce  caută  anumite  chestii  în  bucătărie.  Eu  credeam    ai  nevoie  doar  de  aragaz,  un  dulap,  masă,  scaune  și  blide.
-                     Da,  așa  credeai  tu.  Ar  fi  trebuit  să-mi  dau  seama    nu    înțelegi!    nu  cunoști  sufletul  unei  femei,  că-ți  rămân  străine  nevoile  și  simțirile  ei.  Păi,  hai    te  luminez,  dragule,  și  până  aliniezi  tu  dulapul  ăla  mai  bine,    stă  cam  câș  și    zgândără  pe  retină,  eu  îți  dau  indicații  și-ți  țin  de  urât,      știi  doar,  trup  și  suflet  sunt    te  încurajez  în  ceea  ce  faci!

Bucătăria,  dragul  meu,  este  inima  casei.  Este  cea  care  ne  dictează  ritmul,  cea  care  respiră  pentru  noi,  cea care  se  bucură  și  se   întristează  odată  cu  noi.
Bucătăria,  dragul  meu,  înseamnă  acasă,  înseamnă  miros  de  cafea,  de  pâine  prăjită  cu  miere  și  macaroane  cu  brânză,  uitate  o  secundă  în  plus  în  fierbințeala  cuptorului. 
Înseamnă  lumină,  să-ți  poți  privi  oamenii  dragi   bucurându-se  de  bucatele  gătite  de  tine,  înseamnă  căldura  trupurilor  și  a  zâmbetelor  lor,  înseamnă  culoare  în  obraji  și  limbi  dezlegate  la  ceas  de  seară  și  de  taină  în  familie.
Uite,  am  găsit  mese  și  scaune  de  bucătărie  cu  floarea  soarelui  pe  tapițerie.  Galbenă  ca  aurul,  se  întoarce  dimineața  după  noi,  așa  cum  se  întoarce  după  soare,  acolo,  afară,  în  lanul  unduit  de  vânt. 
Îți  mai  aduci  aminte,  pe  când  copiii  noștri  erau  mici,  mici  și  ne  adunam  toți  în  vârful  patului,  în  jurul  unui  castron  plin  ochi  cu  cei  mai  aurii  și  mai  crocanți  cartofi  prăjiți  care  au  existat  pe  pământ?  Le era  frică  de  întuneric  și,  la  lumina  lumânărilor,  le  desenam  umbre pe  pereți  cu  palmele  noastre  împreunate:  lup,  iepuraș,  vultur,  cățel,  pisică,  delfin.  Și  ne  prefăceam    nu  vedem  când  ascundeau  castronul  cu  cartofi  și    plângeam  în  pumni  de  supărare.  Copiii  au  crescut,  castronul  a  obosit  și  el,  iar  acum,  uite,  am  cumpărat  boluri  colorate  pentru   nepoți.
Bucătăria,  iubitule,  înseamnă  locul  în  care    gândesc  la  tine  în  fiecare  minut,  de  fiecare  dată  când  gătesc  mâncarea ta  preferată.  Mmmm,  ce gust super  o    aibă  în  noile  mele  oale:  una  roșie  ca  focul  și  ca  obrajii  tăi, când  vii  obosit  și  înfrigurat  și  vrei  supă  de găină  cu  găluște  moi  și  pufoase;  una  albastră  ca  cerul,  pentru  sufleuri  limpezi  ca  dragostea  mea  pentru  tine  și  una,  cum  altfel,  cu  inimioare,  pentru  nimicuri -  fantezii  de  sâmbătă  seara.




Bucătăria  înseamnă  fereastra  imensă,  decorată  cu  ghirlande  luminoase  și  o  perdeluță  mică,  simbolică,    lase  soarele  și  luna    intre  și    se  așeze  la  masa  noastră.  Fețe  de  masă  cu  flori  și  fluturi  sunt  exact  ceea  ce  ne  trebuie  ca    întregim  atmosfera  de  vacanță  și  de  copilărie.



Și  mai   înseamnă  mirodenii  și  cărți  de  rețete,  pentru  că,  nu-i  așa,  omul  cât  trăiește,  învață!  și  cum  ar  fi    vedem,    gustăm,  dar    nu  putem  mirosi?  Pentru    noi,  oamenii,  judecăm  totul  prin  prisma  simțurilor  noastre:  după  miros,  culoare,  gust  și  intuiție.
Dar  cel  mai  important  lucru  abia  acum  urmează:  bucătăria  însemni  tu.  Tu  cu  experimentele  tale  ciudate,  care,  trebuie    recunosc,  câteodată  sunt  de-a  dreptul  geniale.  Tu  cu  sosul tău  din  dulceață  de  prune  și  ceapă  caramelizată,  pentru  care tot  neamul  ne  vizitează  de  fiecare  sărbătoare!  Ție  trebuie  să-ți  mulțumesc  pentru  cea  mai  extremă  cafea  de  pe  pământ:  extrem  de  aromată,  extrem  de  dulce,  extrem  de  ...  na,    mi-a  lăsat  gura  apă!



-  Gata,  gata,  am  înțeles!  Termin  și  raftul  ăsta  și  dau  o  cafea  exact  de-aia  de  care  ai  zis  tu.  În  ce    pun  cafeaua,    nu  văd  niciunde  vechile  noastre  cești?


-  Ce  ți-am  zis  eu  ție,    sunt  aici  pentru  suport  și  încurajări?  Nou-nouțe  și  cu  grădina  de  flori  a  mamei  pictată  pe  ele,  că doar  ție  acolo  îți place:  între  lalele  și  liliac,  cu  zumzet  de  albine  în  jur  și  cu  miros  de  iarbă proaspăt  cosită.  Imediat,  dragul meu,  imediat!

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2018,  proba  sponsorizată  de  SomProduct.