M-a învățat mama ...

 

            Dulapul  copilăriei  mele  mirosea  a  Crăciun  în  fiecare  zi.

            Crăciunul  copilăriei  mele  însemna  să  ai, neapărat,  două  portocale  sub  pernă.  Asta  pentru  că  pe  vremea  aceea,  portocalele  erau  un lux,  pe  care  ți-l  permiteai  doar  dacă  stăteai  ore  în  șir  la  coadă,  în  fața  cofetăriei,  nepăsător  la  ger,  la  viscol,  la  zăpadă.

             După  ce  mâncam  portocalele,  mama  aduna  cu  grijă  toate  cojile, le  înșira pe un  ziar  și  le  punea  la  uscat  pe  servanta din  sufragerie.  Când  erau  uscate  bine,  de  pocneau  între  degete  ca  bețele  de  chibrit,  le  împrăștia  în  dulap,  pe  rafturi,  printre  haine.

            Hainele  copilăriei  mele  miroseau  a  Crăciun  în  fiecare  zi.

            Am  învățat  să pun  rufele  la  uscat,  iarna,  mai  mult de  dragul  de  a  le  vedea  înghețate  bocnă. Mă  distrau  hainele  bărbătești,  mai  ales  pantalonii  rigizi,  îmi  imaginam  cum  stau  singuri în picioare și cum  se  duc  ei  din  balcon  în  casă  și  se așază lângă  calorifer,  să  se  dezghețe.

-                       Ai  grijă,  Cami,  cum  întinzi  hainele pe  sârmă,  mă  dădăcea  ea.  Ca să-și păstreze  forma,  să  nu  se  deformeze,  hainele  se  pun  în  poziția  lor  inițială.  Le întinzi  ca  și  cum  ai  îmbrăca  un  manechin  și  le prinzi  cu  cârlige  de  locuri  mai  puțin  vizibile.  Pe dos,  întotdeauna  pe  dos,   așa cum  le  pui  și  în  mașina  de  spălat. Se mai  pune  câte  un porumbel,  sau  vreun  guguștiuc  rătăcit  pe  ele  și  apoi  îți  vine  să  plângi  lângă  rochiile  tale elegante  cu  model  de  gheare  pe  ele.

            

               N-or fi  fost  ele  rochii  de  la  Desigual,  dar  eram  tare  mândră  de cele  două  pe  care le  aveam:  una  roșie cu  buline  albe  și  una  albastră  ca  cerul  de  mai,  cu  fundă  mare  la spate  și  guler  brodat  de  dantelă  albă. 

-                       Nu  folosi  niciodată  hipoclorit  la  hainele  albe,  că  se  îngălbenesc.  Mai  bine  fă  o  soluție  cu  apă  și  bicarbonat  de sodiu  și  vei  fi  mulțumită!  Pe  atunci,  hipocloritul  era  ultimul  răcnet  în  materie  de  albituri.

            Mama  m-a învățat  și  să  le  așez în  dulap:,  puloverele împachetate  cu  grijă, să  nu  se  șifoneze,  iar  gecile,  paltoanele, sacourile,  musai  pe  umerașe  de  lemn,  agățate corect, cu  un  pic de  spațiu  între  ele, nu  îngrămădite  ca  niște  cartofi  într-un  sac  de  iută. 

-                       Nu  pune  niciodată  hainele  purtate  înapoi,  în  dulap!  Chiar  dacă ți  se  pare  că  nu  sunt  murdare  și  că  se  mai  pot  purta,  te  înșeli.  Picăturile  de  transpirație,  praful,  petele  minuscule  pe  care  nu  le  vezi  la  început,  toate  se  adună cu  timpul  și  îmbâcsesc  țesătura  hainelor.  În  plus,  și  pe  celelalte haine  curate  din  dulap. Spală-le  cu  atenție,  respectând  eticheta  și  totul  va  fi  bine.  A,  și  încă  ceva:  tu  ai  obiceiul  să  lași  guma  de  mestecat  peste  tot.  Dacă,  din  întâmplare,  ți  se  lipește  de  vreun pulover,  bagă-l  în  congelator!  Nu  trage  de ea, că  riști  să  deteriorezi  țesătura.  După  congelare,  guma  se  va  desprinde  ușor. 

Măi  să  fie,  m-am  gândit  înciudată,  îmbrăcămintea  de  damă  este  foarte  mofturoasă!

Portocalele  ca  portocalele,  dar  ce  greu se  găsea  încălțămintea  de  piele, nu mai spun!

Avea  fratele  meu  o pereche  de  adidași  de  piele  întoarsă,  o minune  pentru  acele  vremuri,  pe  care  îi  iubea  ca  pe  ochii  din  cap.  Am  văzut  de  curând  o  pereche  asemănătoare,  la  New  Balance,  vișină  putredă  cu  care  nu  dai  greș  niciodată și  mi-am  adus  aminte  cum  consuma  fratele  meu  gumele  de  șters,  de  ajunsesem  să  o  ascund  pe  a  mea,  ca  să  nu  o  mai  găsească.  Îl  învățase  mama  să  îi  curețe  de  noroiul  de  pe  talpă  numai  după  ce  acesta  se  usucă,  după  care  să  îi  șteargă  delicat  cu  guma. 

Ne-a  învățat  mama  și  nu  am  uitat.  Oameni  în  toată  firea  acum,  adăugăm  și  noi  ceea  ce  am dobândit  între  timp,  ținând  cont  de  realitățile  de  azi:

-                      nu,  nu  mai  pun  coji  de  portocale  în  dulap,  deși,  câteodată,  mi-e  dor!  Există  acum  multe  produse  special  concepute  pentru  așa  ceva.

-          ghetele  mele  preferate  din  piele  lăcuită  se  curăță  perfect  cu  lapte.

-                       încălțămintea  din  înlocuitori  și  din  material  textil  se  poate  băga  la  mașina  de  spălat.  Pentru  a  preveni orice  accident,  eu  le  bag  într-un  săculeț  confecționat  dintr-o  față  de  pernă  veche.

-                      petele de  sânge  de  pe  haine  se  îndepărtează  cu  apă  și  sare,  sau  cu  apă  oxigenată.

-                      pixul  se  curăță  cu  spirt.

-                      se  descheie  nasturii  și  se închid  fermoarele,  ca să  nu  se  agațe de  celelalte haine.

-                      niciodată  nu  calc  puloverele. Le  turtești  lucrătura,  spunea  mama.  Chiar dacă  au  cute,  ele  dispar  când  le  îmbraci  și  nici  nu  se  formează  altele dacă  le  împachetezi  lejer,  fără  a  le  presa. 

 

Dulapul  copilăriei  mele  mirosea  a  Crăciun  în  fiecare  zi.

Crăciunul  meu  de  azi  miroase  a  parfum  de  lăcrămioare, preferatul  mamei.

Și  asta  pentru  că  ea  m-a  învățat!

 

 

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2020!

 

 

 

Platformă software. Adică?

 

           Se  spune  că  creierul  uman  este  asemenea  unui  computer: cu  circuite,  integrate  și  memorie.  Cu  memoria  știm  toți  cum  stă  treaba:  mai  bună,  mai  slabă,  depinde  de  vârstă,  de  starea  de  sănătate,  de  gradul  de  uzură.

            Eu  am, totuși, o  nelămurire:  dacă  instrucțiunile  prevăd  ca  toate  computerele,  deci,  prin  extrapolare,  și  toate  creierele  umane,  să  dispună  de  același  proces de funcționare, al  meu  de  ce  este  setat  doar  pe  teorie,  iar  practica  lipsește  cu  desăvârșire?  În  traducere  liberă,  de  ce  eu  sunt  atehnică,  neîndemânatică  și lipsită  de  viziune  tehnologică?

                                               smartcash-rms- Magister

            Este o  întrebare  de-a dreptul  existențială,  pe  care mi-o  tot  pun  și  încă  nu  i-am  aflat  răspunsul. 

            Născută  în  septembrie,  horoscopul  mi-a  hărăzit  zodia  Fecioarei,  adică  meticuloasă,  prudentă  și  curioasă  până  peste  poate.  Așa  mi-am dat  seama,  din  cauza  curiozității, că  nu  pot  rezona  decât  cu  partea  teoretică  a  vieții  de  zi  cu  zi,  nu  și  cu  partea  ei  reală.

            Să luăm,  de  exemplu,  sesiunile  de  cumpărături.  Ador  partea  asta  de  viață!  Stau  cu  orele  în  fața  unui  produs  care  mi-a  captat  atenția,  îl  răsucesc  pe  toate  părțile,  îi  analizez  calitățile  și  defectele,  negociez  prețul  și  mă  laud,  apoi,  zile  în  șir  cu  achiziția  mea.  De  când  cu  magazinele  online,  trai  pe  vătrai,  nineacă,  vorba  nemuritoarei  noastre  Chirițe!

            Mare  lucru,  zău  așa:  stai  în  vârful  patului,  cu  laptopul  în  brațe,  studiezi,  comanzi  și,  înainte  chiar  de  a  intra  în  papucii  de  casă,  este  la  ușă  și  îți  sare  direct  în  brațe. Păi,  cum  de  se întâmplă  totul  așa  rapid?  De  multe  ori  vorbesc  față  în  față  cu  copiii  din  dotare  proprie,  chiar  și  cu  omul  meu  care,  de  obicei,  rezonează  prompt, îi  întreb  ceva  și  ei  îmi  răspund...  poimâine!  Iar  ăștia  din  online ...  te  lasă  să-ți  alegi  chiar  și  data  și  ora  livrării.  Ei  nu  sunt aglomerați,  frate,  n-au  și  ei  cozi,  n-au  și  ei  repausuri,  vin  peste  om  așa,  rapid,  așa, prompt?  Păi,  se  poate  așa  ceva?

            Eu  sunt atehnică  și  fără  perspectivă  tehnologică,  am  spus,  dar  omul  meu, nu! Eu  citesc  poezii  și  scriu  povești.  El  mă ascultă  pe  mine  când  povestesc,  dar  citește  cărți de  specialitate,  studii,  instrucțiuni  și  pricepe,  frate,  tot! Așa  că  a  încercat,  săracul,  să  mă lumineze  și  pe  mine.  Ei,  aș, credeți  că  i-a  ieșit?

            Platforma  SmartCash  Retail  Management  System,  sau, mai  pe  scurt,  SmartCash  RMS  este  singura platformă  software  românească  potrivită  pentru  managementul oricărui  format  comercial.  Și  online,  și  offline.  Și  zice el  că  așa  se  consolidează  infrastructura  de  livrare  accelerată  a  coletelor  sau  a  comenzilor  rapide.  Adică???

                                                               smartcash-rms-eCommerce        

            Un  magazin  online  nu  este  decât  o locație  comercială  dintr-o  rețea  de  magazine.  Orice  magazin  SmartCash  dintr-o  rețea  poate  monitoriza  comenzile  online  și  poate  prelua,  spre  livrare,  comenzile.  SmartCash  RMS  este  integrat  nativ  cu  principalele  firme  de  curierat  din  țară. Datele  sunt  sincronizate  în  timp  real,  iar  comenzile  sunt  livrate  automat  din  orice  locație  fizică  din  rețea.  Simplu  și eficace,  datorită  acestui  soft  pentru  rețeaua  de    magazine.  Când o spune  el  așa,  mai – mai  că  pricep  și  eu.

            Omul  meu  e  ardelean  sadea:  gândește  azi  și  vorbește  mâine,  spre  deosebire   de mine,  care  vorbesc  azi  despre  ce  mă  gândesc ... săptămâna  viitoare  sau  niciodată.  Dar  când se pornește  despre  ceva  ce  îl  pasionează,  încearcă  numai să-l  oprești. Și  așa  am  aflat  și  despre banala  scanare  de  produse,  despre  bonul  fiscal  pe  care  eu  întotdeauna  îl las  pe  tejghea  și  despre  plata  cu  cardul  la  casieriile  din  supermarket.  Lucruri  obișnuite,  zilnice, pe  care  nici  nu  le  mai  băgăm  în  seamă,  într-atât  ne-am  obișnuit  cu  ele  și  care  sunt posibile  tot  datorită  acestui  software  pentru  supermarket  și  programului  SmartCash POS.

                                                                smartcash-rms-case  de  marcat

-                       Mai  știi,  zice  el,  când  căutai  semințele  alea  minune,  menite  să  te  aducă  la  forma  fizică  de  la  șaptesprezece  ani  și  nu  le  găseai  niciunde?  Te-ai  dus  cu  o falcă-n  cer  și  cu  una-n  pământ  la  responsabilul  de  raion  și  i-ai  cerut  socoteală  iar  el,  calm,  ți-a spus  cu  exactitate  unde  sunt  și  cât  costă.  Erai  nedumerită,  pentru  că  omul  nici  măcar  nu  s-a  deplasat  în  magazin,  ca  să  verifice.  Nici  nu trebuia  să  o  facă, pentru  că  dispunea  de  SmartCash  Mobility  pentru  Android,  prin  care  verifica  articolele,  genera  comenzi,  corecții  și  inventarieri. 

Omul meu  și-a  încetat  prezentarea.  Se  uită  la  meci  acum,  iar  eu  trag  concluzii,  încă,  la  cele  spuse de  el.  Din  toate  astea,  am  înțeles  că  activitatea  unui  magazin,  indiferent  de  felul  lui,  precum  și succesul  lui,  depind  de  buna  organizare  și  de funcționarea lui  optimă.  Și  că  Magister  este  dezvoltatorul  platformei  SmartCash  RMS,  creată  special  pentru  controlul  absolut  al  activității  din  magazine. 

Dar,  cel  mai important lucru,  pentru  mine  mai  ales,  este  că  oferă  utilizatorilor săi  posibilitatea  să  simplifice  întregul   proces  de  comandă,  de  livrare,  de  aprovizionare,  de  listare  la  raft,  de  scanare  și  încasare,  astfel  încât  eu  să  beneficiez  de  un  segment  de timp  pe  care,  altfel,  l-aș  fi  irosit căutând  și  stând  la  coadă,  la  casierie.

Vă  spuneam  că sunt  atehnică,  neîndemânatică  și  fără  viziune tehnologică,  nu-i  așa?

Dacă  am  înțeles  bine  toată  tevatura  asta,  înseamnă  că  am  exagerat  un  pic.

Dacă nu  ...  v-am  spus!

 

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2020!