Pe vremea
când barza își
făcuse culcuș prin
buzunarele mele, aflarea
unei rochii pe
măsura a două
ființe într-una singură,
constituia o adevărată
provocare.
Prima și
singura mea rochie
de gravidă, pe
care am purtat-o
în ambele ocazii,
a fost cadou
de la tata. Tata
era
în stare să
vândă umbrele de soare și
costume de baie
eschimoșilor, iar de
cumpărat, pe vremea
aceea, era omul
ideal. Intra în
magazin cu dezinvoltură,
zâmbea cu toată
gura și striga
fericit:
-
Sărut-mâinile,
frumoase domnițe, ce
mai faceți, ce
noutăți mai aveți?
Asta, pe lângă
nelipsitele ciocolate cu
rom strecurate vânzătoarelor
de fiecare 1
și 8 Martie.
Nu uita niciodată,
dar absolut niciodată,
nicio vânzătoare din
cartier. Da, ciocolatele
alea mici, cu
1,80 lei bucata,
făceau minuni.
Așa se face
că el a
fost primul anunțat
că dimineața vor
primi marfă și așa m-am pomenit
cu o rochie
de gravidă, mărime
universală, din stofă
verde. Până acasă,
când eu, emoționată
la culme, am
desfăcut pachetul, nu a știut să-mi spună ce culoare
are. Putea fi
și bleomangri cu
picățele în dungi,
nu conta. Eram
printre puținele și superfericitele posesoare
de așa ceva.
De pantaloni,
ce să mai
vorbim .. nu se
fabrica așa ceva
la noi în
țară, iar din
Vestul decadent nu
aveam nicio șansă
să facem rost.
Inventiv din fire,
soțul meu a găsit o
soluție ca eu
să nu renunț
la pantaloni pe
întreaga perioadă a
sarcinii: mi-a cumpărat
bretele.
Croitoresele erau
la mare căutare,
iar doamna care
îmi lucra mie
te miri ce, îmi
făcuse o bluză
cu pense, la
care atașasem eu o fundiță
din dantelă albă. Prin urmare,
aveam haine
de gravidă și
pentru o ținută
de birou și
pentru o seară
elegantă, la un
cico, la cofetăria
din colț.
Copiii mei sunt ,
acum, oameni în
toată firea.
La rândul ei, fiica mea
are trei băieți.
Deci, sunt de
trei ori bunică.
Conform ultimelor două
ecografe, cel mai
mic dintre ei
trebuia să fie
fetiță. După naștere,
mă sună fiică-mea:
-
Suntem
bine, și eu și copilul,
să stai liniștită.
Doar că ...,
am înțepenit la auzul punctelor
de suspensie... doar
că, nu e
fată!
-
Cum adică
nu e fată? Dar
ce
e? mi-a țâșnit
mie, ca din
praștie, întrebarea de o
mie de
puncte, negre, evident!
-
Băiat,
ce să fie,
râdea fiică-mea la
telefon. Tot băiat!
Inutil
să mai spun
că acum sunt
și haine de
alăptare, și lenjerie
specială, pe numere și
culori preferate. Greu este
să alegi, să
găsești cele mai
bune oferte pentru
tine și pentru
copilașul tău.
Dacă aș
fi ambasadorul vreunui
magazin dedicat gravidelor
sau proaspetelor mămici
care alăptează, n-aș
sta pe gânduri:
prima alegere, firesc,
Hotmama.ro.
De
ce? Pentru că
și fiica mea
a făcut alegerea
asta și este
extrem de încântată,
achiziționând o rochie
cobalt, ca ochii
ei, pentru o
ocazie specială, rochie
pe care o
poartă și acum,
pentru că îi
dă posibilitatea să și alăpteze.
Dacă
aș fi ambasadorul
Hotmama.ro, în mediul
online, aș porni
la drum alături
de Adriana Târnoveanu, cu
ale ei mărgăritare
de cuvinte. Pe
ea, că știe
să brodeze cuvinte
din pietre prețioase,
pentru copiii noștri
și pentru copiii
din noi. Iar
cuvintele meșteșugit alcătuite,
la momentul potrivit,
te pot convinge
să încerci.
În
demersul meu, aș
avea nevoie și
de Cristina
Lincu, că nimic
nu se compară
cu experiența unei
adânci încercate mămici
de 3. Trei băieți
năzdrăvani, desigur. Ea
știe, sigur știe,
nevoile și dorințele
celor care așteaptă
sau au primit,
deja, cel mai
de preț dar
din viața lor.
Aș
trimite vorbele lor
până hăt, departe,
peste mări și
țări, cu Oana
Grozavu, visătoare
cum o știm, hai-hui prin
lume.
Și
ca totul să
fie perfect, avem
nevoie de sare
și piper, nu-i
așa? De Em Sava,
cea cu dulce
și sărat la
un loc, pentru
o prezentare ghidușă
a pijamalelor care
aduc vise dulci
pentru mămici și
pitici.
Fiica
mea avea trei
ani când am
ajuns acasă, de
la maternitate, cu
frățiorul ei. S-a
tot foit pe
lângă el, s-a
tot uitat și,
la un moment
dat, mi-a
cerut să o
îmbrac să plece
în oraș.
-
Păi,
ce să faci
tu în oraș?
-
Să-i cumpăr
dinți, că n-are
cu ce mânca,
tu n-ai văzut?
Articol scris pentru
SuperBlog 2017!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu