Vitamine și nepoți

         Din  fire,  eu  sunt  mai  leneșă,  mai  pisicoasă. Îmi  place  nepermis  de  mult  să mă cuibăresc  sub  plapuma  caldă,  cu  o  carte  și  o  cană  de  ceai,  sau  cu  laptopul  în  brațe,  fan  declarat  al  maratoanelor  de  seriale  polițiste.  Ce  alergat,  ce  plimbări  lungi  în  natură,  ce  exerciții  fizice  visați?  Sunteți  invitații  mei  dacă  vreți,  dar  eu  nu,  mulțumesc.          

În  schimb,  nepoții  mei  Darius  și  Yannis  nu  se  mai  satură.  Nu-i  bagi  în  casă  decât  cu  amenințări  la  integritatea  lor  corporală,  sau  cu  promisiuni  de  recompense  dulci.

            Acum  ceva  timp,  m-a  prins  în  gheare  o  netrebnică  de  răceală,  care  m-a  țintuit  în  pat  vreo  săptămână.  Nasol,  adică,  atunci  când  sunt  nevoită  să  stau  sub plapumă,  nu-mi  mai  place  sub  nicio  formă,  aș  prefera  să  particip  la  vreun  concurs  de  alergat,  sau  de  ștafetă,  ceva,  orice.  Alegerea  patului  și  plapumei  ca  alternativă  de  petrecere  a  timpului  liber,  trebuie  să-mi  aparțină  în  totalitate,  altfel  n-are  farmec.   Dar,  după  cum spune  o  veche  vorbă  din  bătrâni:  unde-i  ordin,  cu  plăcere!

            M-am  conformat,  m-am  recuperat,  m-am  dus  la  muncă  și,  stupoare!  După  o  săptămână  eram  mai  răcită  decât  prima  dată. 

-                       Sistemul  dumneavoastră  imunitar  are  nevoie  de  reparații  și  de  întreținere,  a  decretat  medicul. Stresul,  oboseala  și  vârsta  încep  să-și  spună  cuvântul,  a  terminat  el,  uitând-se,  reprobator,  peste  ochelari.

Așa se  face  că,  din  vârful  patului,  cu  un  pachet  enorm  de  șervețele  lângă  mine,  am  apelat  la  fiică-mea  ca  să-mi  aducă  de  la  Farmacia  La  Preț  Mic  vitaminele  prescrise  pentru  reparații  și  întreținere.  

Da, dar,  auzind  că  este  vorba  să  vină  pe  la  mine,  cei  doi  năpârstoci  n-au  mai  avut  stare.

-           Mergem  noi  la  Cami,  să  o  ajutăm  să  se  facă  bine!

-                      N-aveți  voie,  că  ea  este  bolnavă  și  vă  îmbolnăviți  și  voi!  încearcă  mamă-sa,  fără  succes, să-l  descalțe  pe  Darius, în  timp  ce  Yannis  își  trăgea  cu  nădejde  căciula  pe  urechi.

-                      Omul  bolnav  este  trist,  decretează  Darius,  lăsând  baltă  ghetele  de  care  tocmai  reușise  să-l  descalțe  mamă-sa  și  apucând  adidașii  de-un  șiret.  Trebuie  să  o  înveselim,  că  așa  ne-a  spus  doamna  învățătoare.

-                      Și  mie,  la  grădi, mi-a  spus,  nu  se  lasă  Yannis.

Și  așa  m-am  procopsit  eu  cu  ei,  cu  răceala  și  cu  Vitamina  C   pe  noptieră.

-           Cami,  ce   este  în  tubul  ăsta  galben?

-          Citește  singur,  Darius,  că  știi  toate  literele.

-                      Re-do-xon!  Cu  a-ro-mă  de  lă-mâ-ie! Hâc,  cred  că  este  foarte  acră!  Mie  îmi  place  banana,  că  e  dulce.  De ce  ai  primit  asta?  Că  te  doare  capul?

-                      Păi,  ce  legătură  are  capul  cu  vitamina  C?  întreb  eu,  nedumerită.

-                      Dar  ce te  doare?

-                      Totul:  și  picioarele,  și  mâinile,  și  gâtul,  mă  simt  slăbită!

-                      Și  cu ce  te  ajută  asta,  te  face  bine,  să  vii  cu  noi  la  zilele  orașului,  că  mai  e  un  pic  și  vin  tiribombele  și  toboganul  ăla  mare?

-                      Să  vă  explic:  vitamina  C  întărește  imunitatea  organismului,  reduce  simptomele  răcelii  și  gripei,  reduce  nivelul  de  stres  și  ajută  la  menținerea  energiei.  Dacă  nu  iau  această  vitamină,  nu  mai  am  putere  să  mă  joc  cu  voi.  Vitamina  C  este  un  cavaler  care  ajută  imunitatea  să  lupte  împotriva  amenințărilor  și,  dacă  sunteți  cuminți,  vă  arăt  un  filmuleț  ca să vedeți  cum  funcționează.

Câteva  secunde  domnește  liniștea,  căci  ochișorii  lor  sunt  ațintiți  în  laptop.

-                      Cami,  tu  ești  bătrână?  revine  și  mă  pune  la  zid  Yannis,  răsucind  tubul  galben  între  palme.

-                      Nuuuuu,  cine  ți-a  zis?

-                      Tati!  A  zis  dar  mai  slăbiți-o  pe   buna,  că  a  mai  îmbătrânit  și  ea  și  nu  vă  mai  poate  ține  piept!  Cum  adică  să  te  slăbim?

-                      Adică,  să  mă  lăsați  să  dorm  și  să  nu  mă  mai  întrebați  atâtea,  răbufnesc  eu  cu  năduf.  Și  dacă  nu  iau  vitamina  C  îmbătrânesc  și  mai  repede!

-                      Cami,  eu  sunt  mai  mare  și  am  înțeles,  zice  Darius  de  sub  pat.  Am  învățat  la școală  că  vitamina  asta  se  găsește  în  fructele  și  legumele  verzi,  pe  care  trebuie  să  le  consumăm  crude  și,  neapărat,  spălate.  Dar  ne-a  spus  doamna  că  și  portocalele,  căpșunele,  pepenii,  ananasul  au  vitamina  C,  dar  ele  nu  sunt  verzi.  Ce  înseamnă  asta?

-                      Că  să  le  pictăm!  găsește  Yannis,  fericit,  soluția.  Ți-am  zis  eu  că  verdele  este  cea  mai  frumoasă  culoare.

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019

Smiley-face cu e-mark

         Cafeaua  mea  cu  lapte  mult  și  zahăr  la  maxim  înalță,  nedumerită,  semnale  de  abur  înmiresmat  către  mine.  Se  chinuie  din  ce în  ce  mai  tare  să-mi  atragă  atenția,  pentru  că,  uite,  mai  are  un  pic  și  se  răcește.  Așa  ceva  nu  s-a  mai  întâmplat:  să  am  o  supercafea  aburindă  pe  colțul  biroului  și  să  nu  mă  ating  de  ea.  Este  tare  neliniștită  și,  dacă  ar   putea,  s-ar  întoarce  cu  toarta  spre  ușă  și  ar  pleca,  supărată și  demnă,  departe  de  un  asemenea  specimen  nerecunoscător.

            Păi,  de  cafea  îmi  arde  mie  acum?  Tocmai  am  găsit  ac de  cojocul  colegei  care,  fără  să  manifeste  cea  mai  mică  umbră  de  remușcare,  folosește  toate  elementele  de  birotică  și  papetărie  din  biroul  meu,  lipsindu-mă,  astfel  de  orice  mijloc  de  a-mi  duce  la  bun  sfârșit  sarcinile  de  lucru. Nici  nu  clipește  când  le  împrumută,  întotdeauna  când  nu  sunt  prezentă,  pentru  ca,  mai  apoi,  să se  întoarcă  spre  mine  și  să  remarce  cu  duioșie  și   inocență:

-                       De  unde  știi,  dragă, că  sunt  ale  tale? Ce,  numai  tu  ai  acces  la  așa  ceva  din  toată firma  asta?  Ia, te  rog  frumos,   nu  mai  acuza  fără  dovezi!

Pam, pam,  iac-așa!

Atâta  m-am  frământat,  atâta  m-am  rostogolit  ca  o  frigăruie  de  pe  o  parte  pe  alta,  în  mijlocul  nopții  și  al  patului,  de  era  să-mi  determin  consortul  să  doarmă  în  sufragerie,  cât  mai  departe  de  mine  și  de  războaiele  mondiale  din  biroul  nostru.

Dar,  până  la  urmă,  am  biruit!

Să  vă  povestesc  și  cum:  auzisem  eu  niscaiva  zvonuri  că  pe  la  nu  știu  ce concurs  Red  Dot  Design  2019,  Colop  a primit  un  premiu  pentru  lansarea  unui  produs  revoluționar:  e-mark.

La  început  n-am  dat  importanță,  nu  prea  le  am  eu  cu  tehnica,  dar  numele  parcă  îmi  spunea  ceva:  Colop.  Unde,  Doamne,  am  auzit  eu  de  ei?  Și  tot  întrebându-mă  eu  așa,  am  deschis  sertarul  să-mi  caut  un  pix  roșu,  să  marchez  ceva  într-un  document.  Hopaaa,  ia  uite,  domnule,  unde-mi  era  Colop  ăsta:  pe  parafa  cu  numele  și  funcția  mea,  pe  ștampila  de  înregistrare  intrări-ieșiri,  chiar  și  pe  cea  cu  antetul  firmei,  toate  aliniate  ca  la  paradă,  chiar  sub  nasul  meu.  Și-atunci,  cum  să  nu  te  întrebi,  curios  dintr-o  dată:  băi,  ce-or  mai  fi inventat,  oare?  că  ștampilă  care  să  se  pună  singură,  fără  ajutor  omenesc, nu  cred.

Consortul  meu  a  dat  din  umeri,  că  el  nici  ștampilă  n-a  folosit,  nici  urechile  nu  i-au  auzit,  șeful  a  făcut  cu  ochiul  și  și-a  dus  degetele  țugui  la  buze,  expediind  o  exclamație  pe  care  n-am  reușit  să  o  descifrez,  iar  prietenele  mele  de  cafea  au  spus  că  nu-i  treaba  lor,  ele  au  deja  prea  multe  ștampile  de  aplicat  și  nu  mai  au  nevoie  de  încă  una  în  plus.

  Buun,  să  vedem, totuși,  cu  ce  se  mănâncă  invenția  asta,  mi-am  zis  eu,  pentru  că,  țineți  minte,  dacă  ai  sădit  o  nelămurire  mică-mititică  în  mintea  unei  Fecioare,  apăi  nici  cu  buldo-excavatorul  nu  o  mai  scoți  de  acolo.  Musai  să  afle  ce,  cum  și  de  unde  se  rezolvă.

Să  o  luăm  cu  începutul:  e-mark  este,  de  fapt,  ștampila  electronică,  regina  absolută  a  celorlalte  ștampile.  Se  conectează  imediat  la  orice  dispozitiv  de  genul  smartphone,  tabletă  sau  laptop,  prin  Wi-fi  sau  prin  USB  și  se  glisează  ușor,  ca  într-un  zbor  de  licurici,  direct  pe  suprafața  pe  care  vrem  să  o  personalizăm.  În  urmă-i  rămâne  mesajul  dorit  sau  eticheta  preferată.  Și,  pentru  ca  treaba  să  fie  treabă  și  lucrul  complet,  are  și  generator  de  coduri  de  bare  și  QR  incluse  în  aplicație. 

Și  uite  cum  mi-au  sticlit  mie  ochii  a  răzbunare!

M-am  dus  la  magazie  cu   cel  mai  drăguț  și  mai  milog  zâmbet  pe  care  l-am  găsit  în  dotare,  l-am  convins  pe  șef  și  am  revenit  în  birou  cu  o  cutie  mare,  plină-ochi  cu  dosare  de  plastic  și  de  carton,  bibliorafturi,  hârtie  de  xerox, registre,  suport  pentru  instrumentele  de  scris,  plicuri  mari,  plicuri  mici  și  mijlocii,  capsator,  perforator,  mapă  de  birou,   bandă  adezivă,  cutter,  foarfecă,  bașca  vreo  două  tăvițe  colorate  pentru  documente. 

      M-am prefăcut  perfect  că  nu  văd  dimensiunea  exagerată  a  pupilelor  colegei  mele  cu  pricina  și  m-am  pus  pe  treabă. 

Am  uitat  să  vă spun  că,  bucuros  nevoie-mare  că  se  va  putea,  în  sfârșit,  odihni  și  el  ca  toți  oamenii  normali  în  patul  matrimonial,  fără  să  fie  nevoit  să  suporte  rotiri,  oftaturi și  suspine  toată  noaptea,  consortul  meu  s-a  prezentat  la  laptopul  din  dotarea  proprie,  a  intrat  pe  site  și  mi-a  comandat  o  minunăție  albă,  cu  luminițe  LED  în  banda  de  lumină  de  jur-împrejur,  ca  să  recunosc  conectivitatea  și  starea  curentă  a  dispozitivului,  cu  buton  de  pornire-oprire,  ca la  jucării,  pentru  a  se  evita  uscarea  capului  de  imprimare  și  cu  senzor  și  roți  de  ghidaj,  pentru  a  marca  amprenta  în  cele  mai  fiabile  condiții  de  imprimare.  Tare,  nu?  Hm, cine  zicea  că  nu  mă  pricep  la  tehnică?

Am  conectat,  deci,  după  cum  spuneam  minunăția  la  laptop,  mi-am  creat  câteva  amprente  haioase,  special  pentru  colega  care  nu  se  poate  abține  în  preajma  biroticelor  mele  și  le  ademenește  în  așa  fel  încât  sar  singure  din  dulapul  meu  în  dulapul  ei  și  m-am  pus  pe  imprimat: dosare  de  plastic  și  de  carton,  bibliorafturi,  registre,  suport  pentru  instrumentele  de  scris,  capsator,  perforator,  mapă  de  birou,   bandă  adezivă,  cutter,  foarfecă,  bașca  vreo  două  tăvițe  colorate  pentru  documente. 

Toate,  absolut  toate,  au  afișat  și  pe  față,  și  pe  dos,  următorul  enunț: sunt  bună,  sunt  frumoasă,  sunt  de  folos! Ca  de  obicei,  tot  ceea  ce  este  bun  și  frumos  este  luat.  În  cazul  nostru,  de  Cami!

Ca  să  fiu  sinceră  până  la  capăt,  am  făcut  etichete  pentru  lucrurile  care  trebuiau,  musai,  păstrate  în  forma  originală,  fără  adaosuri  de  aceste  gen:  hârtia  de  xerox,  plicurile, cana  mea  de  cafea,  chiar  și  pentru  lingurița  cu  ursuleț  încrustat  pe  coadă.

Aplicația  îți  oferă  chiar  și  șabloane  pentru  amprentă,  extrem  de  motivaționale,  dintre  care  chiar  am folosit  câteva.

După  vreo  săptămână,  ce   să  vezi?  Surpriză!  Dulapul  meu  era  tot  suprapoluat  cu  birotică  și  papetărie,  absolut  niciun  element  nu  a  fost  absent  nemotivat.  Păi, în  asemenea  condiții,  cum  să  nu-ți  faci  treaba  voios și  plin  de  exuberanță?

Haide,  cafeluțo,  te  rog  eu,  nu  mai  fi  supărată! 

P.S.  -  am  fost  nominalizată  Angajatul  lunii,  pentru  că  toate  coletele  expediate  către  beneficiarii  noștri  au  avut  cod  de  bare,  smiley  face  și  citate  expresive  în  colț.  Dar  cine  mai  ține  socoteala?!

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019.