Crăciunul ăsta a fost al meu!

            Nu-mi  vine  să  cred!  E  acasă!  S-a  cuibărit  în  partea  lui  de  pat,  ca  un   copil  cuminte  și  doarme  strângând  un  colț de  plapumă  între  genunchi.   Ca  să  fiu  sigur ... când  te întorci  de  pe  o  parte  pe  alta,  mă  dezvelești,  răspundea  el  privirii  mele  întrebătoare. 

N-a  uitat.  După  aproape  un  an,  mai  strânge  încă  genunchii,  țintuind  prizonieră  plapuma  prea  ușor  alunecătoare. 

                Greu  mă  abțin  să  nu-i  mângâi  umerii,  să  nu-i  urmăresc  cu  degetul   linia  suplă  a  spatelui,  de  la  gât  și  până  mai  jos  de  elasticul  obraznic  al  pijamalei.  Mi-e  teamă  să  nu-i  stric  somnul  sau  să  nu-i  împrăștii  prea  brusc  visele.   Mi-e  teamă  să  și  respir  lângă  el,  ca  nu  cumva  să  se   destrame  ca  un  abur  și  să  mă  trezesc  iar  singură,  în  dimineți  care  dor  și  nopți  care  mușcă,  flămânde,  din  carnea  sufletului  meu. 

                A  venit  plin  de  daruri  pentru  toți  ai  casei.  Îmi  ascund  obrazul  în  fularul  moale,  de  la  Nemția,  chicotesc  încântată  la  vederea  supercutiei  de  ciocolată  și  mă  gândesc  că   asta  înseamnă  fericirea. 

                E  acasă!  Și  el,  și  băiatul  de  la  București,  și  tata,  și  nepoții  intrați  în  delir  la  vederea  mașinii  de  pompieri,  imensă,  cu  scară  rotitoare  și  cu  furtun  care  împrăștie  apă.  Ca  să  stingă  focul,  spune  Darius.  Da,  buni,  știu,  stinge  focul... 

                Nu  mi-am  dorit  nimic  altceva  de  Crăciun.  Pe  el,  acasă  și  atât.  Și  am  primit.  Prea  mulți  au  fost anii  în  care  nu  mi-am  dorit  nimic  pentru  mine,  dar  nici  nu  am  primit.  Prea  mulți  au  fost  anii  în  care  m-am  ghemuit  și  m-am  ascuns,  dorindu-mi  să  nu  mă  vadă  nimeni  și  să  nu  mă  întrebe  nimic.  Nici  acum  nu  cer  nimic  pentru  mine.  Mi-e  prea  de  ajuns  să  stau  și  să  privesc,  să  știu  că  pot  atinge  dacă  întind  mâna. 

                Crăciunul  ăsta  am  fost  egoistă:  puțini  au  fost  cei  care  au  primit  urări  de  la  mine,  puțini  au  fost  cei  cărora  le-am  deschis  ușa  și  mai  puțini  cei  cărora  le-am  călcat  pragul.  Am  ținut  bucuria  și  sărbătoarea  pentru  mine,  le-am  ferecat  adânc  în  inima  mea,  alături  de  dorul  neostoit  după  mama.  Crăciunul  ăsta  a  fost  al  meu,  doar  al  meu  și  nu-mi  pare  rău.

                Nesătulă  de  chipul  și  vorba  lui,  nici  bradul  nu  l-am  împodobit.  S-au  apucat,  în  Ajun,  băiatul  meu  cel  mare  să-l  monteze  și  să  așeze,  calm,  glob  cu  glob,  beteală  cu  beteală,  luminiță  cu  luminiță,  iar  cel  mic  să  atârne  podoabele  pe  la  uși  și  să  întindă  luminițe  și  pe  hol.  În  nădejdea  mea ...

                La  sfârșitul  lunii  pleacă  iar.  Mi-e  așa  de  dor  de  el   deja,  încât  îmi  vine  să  mă  prefac  în  tren,  sau  în  avion,  sau  în  orice alt  mijloc  de  transport,  ca  să-l  duc  eu  mai  departe,  să-l  mai  țin  un  pic  în  brațe  și  să-i  mai  simt  trupul  lângă  mine  câteva  veșnicii  în  plus. 

                Mai  este,  încă,  sărbătoare.  Mai  sunt,  încă,  zile  de  răsfăț.  Îi   ating  palma,  pe  furiș  și  mă  prefac  că  nu  am  vrut.  Zâmbește.  Își  vede  mai  departe  de  treabă.  Și  apoi,  pe  când  mă  așteptam  mai  puțin,  buzele  lui  fierbinți   îmi  cutremură  ceafa.  Ușor,  dulce,  ca  un  abur  de  bezea  roz...

Nu-ți vom spune niciodată că este ușor!

            Sunt  momente  în  care  te  îngenunchează  viața  așa  cum  nici  nu  te  gândești. 

            Sunt   momente  în  care  realizezi  că  totul  se plătește  îndoit  și,  atunci,  te  scufunzi  încet  și  ireversibil,  parcă,  într-o  depresie  cruntă  din  care  nu  mai  reușești  să  ieși  decât  tras  cu  funii  și  lanțuri  grele  de  către  o  armată  de  oameni  implicați  întru  salvarea  ta.  Fără  ei,  adios  scăpare. 

sursa  foto

            Am  trecut  prin  multe.  Și  foarte  frumoase,  și  bune,  și  comice,  și  tragice,  și  dezastruoase.  Multe  dintre  ele  legate  de  bani.

            Nu  mi-e  rușine  să  recunosc:  sunt  o  catastrofă  în  finanțe.  Despre  mine,  jumătatea  mea  mai  bună  și  mai  calculată,  de,  e  ardelean,  se  exprimă  astfel:  e  de  ajuns  să  intre  Cami  în  casă  și  toți  bănuții  existenți  se  ascund,  se  rostogolesc  prin   cotloanele  cele  mai  întunecate,  în  speranța  că  vor  scăpa.  E  de  ajuns  să  respire  Cami  în  aceeași  încăpere  cu  ei  și  ei  se  topesc  instantaneu. 

sursa  foto

            Nu  este  ușor  să  ceri  bani  împrumut. De  la  prieteni.  De  la  colegi.  De  la  rude.  Să  faci  față  privirilor  reprobatoare  și  târguielilor  penibile.

            Nu  este  ușor  nici  să  soliciți,  să  obții  și  să  returnezi  un  credit  bancar.  Am  avut  multe  credite.  Prea  multe.  Pe  unele  le-am  dus  la  capăt  lin,  fără  hârtoape  și  fără  rateuri.  Pentru  altele,  am  înfruntat  iadul  și  am  fost  executată  silit. 

            Așa  că,  fără  falsă  modestie,  cine  ar  fi  mai  potrivit  să  vorbească  despre  bani  și  credite  decât  mine,  persoana  care  le  cunoaște  cel  mai  bine  calitățile  și  defectele,  persoana  care  atât  i-a  luat  dintr-o  parte  și  i-a  dat  în   alta,  încât  au  amețit  și  ei,  banii,  dar  și  creditorii,  de  nu  mai  știau,  săracii,  de  unde  să-i  ia  și  cu  ce  să  înceapă?

            E  adevărat,  mi  s-au  limpezit  cărările  și  m-am  aliniat  și  eu  persoanelor  care  obțin  un  credit  și-l  achită  cinstit  și  la  timp,  dar  numai  bunul  și  milostivul  Dumnezeu  știe  cum  și  cu  ce  costuri. 

            Dar  am  învățat  ce  să  caut,  unde  și  cum.  

            Și,  mai  ales,  pentru  ce. 

            Era  informațională  în  care  trăim  cu  toții  ne  aduce,  pe  tavă,  acasă  la  noi,  în  sufrageria  noastră  atât  de  dragă,  oferte  peste  oferte.  Primul  obstacol  în  alegerea  creditului  potrivit  este  lipsa  unei  informări  complete  și  personalizate.  Incredibil,  nu?  tocmai  povesteam  despre  era  informațională!

            Oamenii  percep  informațiile,  indiferent  de  natura  lor,  prin  prisma  propriilor  valori  și  caractere.  O  campanie  de  promovare  care  pare  că  ți  se  adresează  ție,  în  special,  va  avea  ca   rezultat  o  pondere  mai  mare  de  solicitanți,  în  comparație  cu  una  slab  personalizată  și  universal  valabilă,  destinată  unui  spectru  cât  mai  larg  de  consumatori. 

            AVBS  Credit,  companie  de  brokeraj  bancar,  s-a concentrat  pe   soluțiile  de  creditare  personalizate  și  pe  sistemul  de  franciză.  Au  experți  în  domeniul  financiar -  contabil  și  au  cele  mai  bune  soluții  de  finanțare.  Dincolo  de  toate  astea,  rămân  oamenii  și  nevoia  lor  de  vindecare  morală.

            Mi-ar  plăcea  să  fiu,  măcar  o  dată  în  viață,  cel  care  dă  bani.  Trecută  prin  atâtea  furci  caudine  câte  nu  sunt  în  toată  mitologia,  sigur  m-aș  apleca  cu  mare  atenție  asupra  fiecărui  om  care  îmi  trece  pragul.  Banii  constituie  un  subiect  extrem  de  delicat,  așa  că  este  necesară  o abordare  și  mai  delicată,  o  ofertă  ușor  de  rambursat,  solidă  și  serioasă,  prezentată,  însă,  în  rochie  de  catifea.

            Și  nu,  nu  este  vorba  despre  creditul până  la  salariu. 

            Vreau  să  vorbesc  despre  vise,  despre  idei  care  ne  pot  schimba  viața  în  bine,  nouă,  consumatorilor,  dar,  mai  ales,  lor,  întreprinzătorilor. Despre  creditul  pentru  investiții,  care  este,  de  fapt,  o  subcategorie  din  creditul  IMM  de  la  AVBS  Credit. 

            Vreau  să  propun  un  slogan  simplu  și  sincer:

            Nu  merg  singură  în  această  campanie,  nimeni  nu  reușește  singur,  fără  sprijinul  celui  de  lângă  el.

            Blogosfera  este  un  aliat  redutabil  și  o  armă  de  temut,  în  același  timp.  Cucerește  comunitatea  și  vei  fi  cucerit,  deja,  jumătate  de  lume.

            Sweet&Salty  ar  putea  să  promoveze  produsul  exact  cum  mi-am  dorit  de  la  început.  Pentru  că  vorbele  i  se  aliniază  ascultătoare  și  simțitoare,  dulci  și  sărate,  fix  acolo  unde  le  este  locul.  Și  pentru  că,  trăind  departe  de  noi,  dar  cu  dorul  nostru  încrustat  adânc  și  de  neșters  în  fiecare  fibră,  poate  să  asocieze,  să  compare  și  să  promoveze  așa  cum  nouă   ne-ar  fi  extrem  de  greu  să  o  facem  într-un  mod  credibil.

            ArenaIT.net -  următoarea  mea  alegere,  pentru  că  la  o  cafeluță  IT  se  pot  face  minuni.  Cei  interesați  de  tastaturi  și  jocuri,  de  boxe  portabile  și  adaptoare  TP – Link,  de  Uber  și  android,  sunt  cei  care  sigur  vor  fi  interesați  și  de  un  produs  financiar  cu  ajutorul  căruia  se  pot  achiziționa  echipamente  tehnologice  pentru  producție,  sau  se  pot  construi,  renova  sau  cumpăra  clădiri  și  sedii  pentru  firmă.  Îl  vor  găsi,  cu  siguranță,  în  paginile  Editorialului  sau  în  Bazarul  cu  păreri. 

            Dacă  te  include  PRwave,  pe  tine,  afacerea  sau  ideea  ta  de  investiție,  în  rubrica  sa  de  Business  și  ești  selectat  pentru  Chic  succes  de  la  Chic -  Elite,  poți  să  zici,  cu  mâna  pe  inimă,  că   ți-ai  atins  țelul.

            Acest  tip  de  credit,  creditul  IMM,  are  valori  foarte  mari  și  se  acordă  doar  persoanelor  juridice.  Și,  cine  spune  că,  fiind  pe  segmentul  profesional,  nu  poate  beneficia  de  o  prezentare  altfel,  creativă,  cu  un  design  inovativ,  spectaculos  chiar  și  pentru  suprapopulatul  mediu  online?  Se  ocupă  de  asta,  cu  succes,  echipa  de  la  Creadiv.

            Eu  nu  impun  limite  și  nu  îngrădesc  idei.  Fiecare  partener  ales  pentru  a-mi  fi  alături  știe  ce  are  de  făcut,  iar  eu  știu  ceea  ce  caut.  Așa  că,  se  vor  împleti  în  cel  mai  fericit  mod  cu  putință,  sunt  sigură  de  asta,  creativitatea   și  profesionalismul  lor  cu  exigența  mea,  un  om  trecut  de  prea  multe  ori  prin   necesitatea   contractării  unui  credit,  pentru  a  lăsa  ceva  la  voia  întâmplării.

            Viața  ne  ia  pe  fiecare,  pe  rând,  și  ne  învârtește  ca  într-un  carusel,  lăsându-ne,  apoi,  buimăciți  și  dezorientați.  Este  important  să  știm  ce  alegem,  încotro  ne  îndreptăm  și  ce  vom  face  mai  departe.  Căci  viața  se  va  mai  burzului  la  noi,  oho,  să  fim  noi  sănătoși,  fără  să  recunoaștem  circumstanțele,  de  fiecare  dată  aceleași,  dar  îmbrăcate  în  haine  diferite.

sursa  foto

            AVBS  CREDITează  nevoile  tale, ideile  tale, afacerea  ta,  dar  și  o  promovare  care să  corespundă  atât  produsului  oferit,  cât  și  dorințelor  specifice  ale  celor  interesați.

            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2016!

           

             

           

           

                                   

                        

Și dacă nu-ți ajung darurile și pentru mine...

           

sursa  foto

           Mda,  iar  n-avem  zăpadă  în  seara  de  Ajun.  Trebuie  să  le  spun  băieților  să  aranjeze  sania,  să  n-avem  surprize,  ca  anul   trecut. 

             Mai-mai  să  rămânem  blocați  undeva  prin  Pamir,  de  unde  ne  aprovizionam  cu  gheață. 

            Oare  or  fi  gata  listele  și  cadourile?  Hmmm,  îmbătrânesc,  nu  mai  țin  minte  chiar  toate  detaliile.  Poate  că  au  dreptate  doamna  Crăciuniță  și  copiii  noștri,  ar  cam  fi  timpul  să  predau  ștafeta,  să  vină  un  Moș  mai  tânăr  măcar  cu  vreo  două  sute  de  ani! 

            Lasă,  nu  te  mai  văicări  ca  o  cloșcă  și  treci  la  treabă,  că  multe  mai  sunt  de  făcut!

            Au  cam  uitat  oamenii  de  spiritul  Crăciunului,  de  adevărata  lui  însemnătate,  dar  darurile  aduse  de  mine  simbolizează  tocmai  dorința  de  a  face  o  bucurie  celor  din   jur,  de  a  aduce  un  strop  de  belșug  celor  sărmani  și  un  firicel  de  lumină  celor  în  întuneric.

            Ia  să  vedem ...  păpușile – bifat,  mașinuțele – prezent,  bicicletele  și  trotinetele – la datorie,  hmmm,  laptopuri  și  telefoane – prea  multe  chiar,  după  părerea  mea,  eeee,  auzi,  frate  sau  surioară,  dar  ce-s  eu,  barză?!

            Ia  te  uită,  o  scrisoare  pe  care  n-am  văzut-o  până  acum!  Oare  ce  scrie?

sursa  foto

           

” Dragă  Moș  Crăciun,

            Pe  mine  mă  cheamă  Doruleț  și  sunt  din  România.  Un  sătuc  acolo,  oarecare,  n-are  importanță.  Știu  sigur  că  mă  vei  găsi  și  pe  mine,  așa  cum  m-ai  găsit  în  fiecare  an  până  acum.  Mulțumesc  pentru  darurile  tale  frumoase,  dar  acum  sunt  tare  amărât:  mama  mea  este  bolnavă.  Suntem  doar  noi  doi,  ea  spune  că  barza  m-a  lăsat  la  poarta  ei  și  tare  m-a  mai  iubit  și  frumos  s-a  mai  purtat  cu  mine!  Și  eu  am  fost  cuminte,  doar  știi,  am  luat  și  premiu  la  școală  și  la  un  concurs  de  desene,  am  primit  și  diplomă.  Doar  că  eu  nu  am  bani  și  aș  fi  vrut  să-i  cumpăr  mamei  ceva  deosebit,  care  știu  că-i  place.  Am  tot  văzut-o  oftând  când  se  face  reclamă  la  televizor  la  produse  de-alea  cosmetice,  Dumnezeu  știe  de  ce,  că  ea  e  cea  mai  frumoasă  mămică  din  lume  așa  cum  este  acum.  Dar  mi-a   povestit  că,  odată,  demult,  pe  când  era  foarte  tânără,  îi  plăcea  să-și  spele  părul  cu  șampon  care  mirosea  frumos,  să  se  ungă  cu  creme  de  flori  și  să  pună  un  strop  de  parfum,  nu  mai  mult,  pe  încheietura  mâinii.  Și  să  danseze!  Dacă  poți,  adu-i,  te  rog,  așa  ceva,  să  o  văd  zâmbind  din  nou,  fericită.  Și,  dacă  nu-ți  ajung  darurile  și  pentru  mine,  nu-i  nimic,  nu  mă  supăr,  că  le  am  pe   cele  din  anii  trecuți,  că  nu  le-am  stricat.

Cu  drag,

Doruleț”

            Ce  faci,  moș buimac,  plângi?  Ia  pune  mâna  și  rezolvă  problema,  că  acuși  trebuie  să  pleci  și  rămâne  Doruleț  dezamăgit!

            Buuun,  parcă - parcă  să  zic  că  am  ceva:  auzisem  odată  de  o  marcă  de  încredere,  care  produce  asemenea  lucruri,  brandul  nr.  1  în  preferințele  româncelor.  A,  da,  Farmec,  îi  zice.  Ia  să  vedem  ce  au:  pfiuuu,  ce  de  casete  cadou,  de  toate  pentru  toți!  Păi  și  cum  aleg  eu  dintre  atâtea  minunății???

            S-o  luăm  pe  îndelete:  dacă  are  probleme  cu  părul,  o  casetă – cadou  Tratament  Nutritiv   ,  iar  pentru  creme  de  față,  mâini  și  miros  frumos,  o  Borsetă  cadou  Gerovital  H3  Classic.

            Acuma,  s-o  spui  pe-aia  dreaptă,  parcă  și  doamna  mea  Crăciuniță  merită  ceva  așa  de  frumos.  Măcar  pentru  toate  zilele  și  nopțile  în  care  mă  ajuta  la  citit  scrisori,  făcut  liste,  împachetat  cadouri  sau  pentru  nopțile  albe  pe  care  le  petrecea  la  căpătâiul  meu,  cu  ceaiuri  și  aspirine,  pe  când  mă  întorceam  răcit  cobză  din  drumurile  mele. 

            Toată  ziua  se  plânge  de  pielea  uscată:  am  îmbătrânit,  moșule,  nu  mai  am  bujori  în  obrăjori  și  de  picioare,  așa  că  îi  fac  o  supriză  cu  această  Casetă  cadou  Happiness – Caise.

Și  dacă  tot  sunt  aici,  ia  să  iau  și  pentru  bravii  mei  feciori  câte  o  Borsetă  cadou  Gerovital  H3  Men  Seductive,  iar  pentru  sora  mea  mai  mică,  o  Casetă   cadou -  Cremă  antirid  intens  hidratantă  SPF  10.

            

              Am  scăpat, bogdaproste  Farmec, de  cadourile  pentru  familia  mea,  că  tot  mai  greu  îmi  era, de  la  an  la  an,  să  ghicesc  cam  ce  le-ar  trebui  fiecăruia. 

            Și  tu,  Doruleț?  Spui  tu,  viteazule,  că  nu  vrei  nimic,  dar  parcă  nu  știu  eu  ce  dezamăgiți  sunt  copiii  care  nu  primesc  nimic  în  seara  de  Crăciun!

            Lasă  că  dă  moșul  o  raită  prin  atelierele  piticilor,  să  văd  ce  năzdrăvănii  au  mai  inventat  și,  crede-mă  pe  cuvânt  când  îți  spun,  nu  o să  fii  dezamăgit. 

           

            E  cald  și  bine  aici,  în  birou.  Miroase  a  ceai  cu  rom  și  scorțișoară,  a  turtă  dulce  și  portocale,  iar  glasurile  vesele  ale  piticilor  care  cântă  în  atelier,  se  aud  înfundat,  fără  să  mă  deranjeze.  Răsfoiesc  scrisorile  voastre,  dragi  copii  și  bunici,  părinți,  frați  și  surori  și  mă  gândesc  la  bradul  împodobit,  la  flacăra  zglobie  a   lumânărilor,  la  clinchetul  cristalin  al  globurilor.

sursa  foto

            Se-apropie  Crăciunul, oameni  buni!

            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2016,  proba  nr.  23.