Stabilisem ca soțul meu să plece câteva zile la tata, la țară, să-l ajute la cules de prune și să-i repare gardul din spate, că sta să se dărâme încă de astă-toamnă. Peste bagajele lui trona, aseară, un tub negru. Cu o inscripție netradusă, scrisă cu litere mici. N-am întrebat, dar, fără să se întoarcă spre mine, l-am auzit spunând:
- E o soluție de lipit, mă duc la cimitir s-o pun la loc pe soacră-mea, să nu rămână crucea așa, zgâită și goală.
Doar m-a avertizat că o să cadă, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu