CONVERSAŢIE  DE  ZIUA  MEA 

Doar  pe  mine  mă  naşte  toamna,  în  fiece  septembrie…

-           -  Nu  zău,  mai  gândeşte-te  un  pic.

Toamna,  doar  obrajii  mei  se  pârguiesc  ca  strugurii  din  vie...

-           -   Hm,  poate  de-aia  se  acreşte  aşa  de  repede  vinul.

Eu  sunt  născută-n  toamnă,  miros  a  poamă  coaptă...

-          -   Doar  cardul  meu,  săracul,  ştie  cât  costă  sticluţa  asta  de  miros.

Cele  mai  frumoase  poezii  sunt  despre  toamnă.  Deci,  despre  mine.

-           -  Să-mi  citeşti  şi  mie  poezia  aia  despre  pepeni.

Cine  spune  că  frunzele  mor,  toamna?  Nu,  ele  se  îmbracă  în  rochii  de  aur  şi  se  duc  la  bal..

-          -   Păi,  sigur,  te  puteai  gândi  la  altceva  în  afară  de  dans?

Şi   frunzele   îşi  pierd  câte  un  pantof  şi   întotdeauna  îl  găseşte  câte  un  prinţ  fermecat...

-           -  Te  rog  frumos,  până  la  pantofi.  Trei  rafturi  am  făcut  în  plus  în  debara,  luna  asta.

Toamna  nu  plouă,  să  ştii.  Se  scutură  stelele  şi  picăturile  sunt  lacrimile  de  bucurie  din  ochii  zânelor.  Ca  ochii  mei...

-          -   Ai  dreptate,  aici.  Tare- ţi  mai  scapără  ochii  dacă  întârzii  şi  eu  la  o  bere.

Se-alintă  toamna  în  dantele  roşii  ca  focul   şi-n  gutui  galbene  ca  speranţa...

-           Ai  putea  să  fii  şi  tu  mai  amabilă  cu  doamna  de  la  aprozar ?  Ai  văzut  ce  fructe  frumoase  îmi  alege  mie?

Şi-mi  place  să  mă  alint  în  valuri  calde  de  iubire,  sub  raze  blânde  de  soare,  toamna,  lângă  tine...

-           Da,  iubito  şi  eu  te  iubesc.  La  mulţi  ani !

Ce  frumos  ştii  tu  să  vorbeşti,  iubitule.  Mulţumesc!