joi, 21 martie 2019

Facem și foișor


         Mama  și-a  iubit  cu  pasiune  satul  natal.  Situat  în  arșița  Olteniei,  satul  Bălănești – Olt  are  gospodari  harnici.  Are  case  mândre,  fiecare  cu  grădinița  ei  de  flori  în  față  și  cu  livadă  de  pruni  în  spate,  pe  coasta  abruptă  a  satului.    așa  este  turnat  satul – o  parte  sus,  pe  coastă,  și  alta  jos,  în  vale.  Cei  din  vale  au  livezile  la  drum,  mărginind  șoseaua  națională,  care  duce  spre  Roșiori.  Înainte  de  a  ajunge  la  primele  case,  văluresc  lanuri  de  grâu,  de  porumb  și  vii  altoite,  cu  rod  dulce  și  parfumat.  Din  loc  în  loc,  rapița  mai  galbenă  decât  orice galben  întâlnit  până  atunci,  amintește  de  tablouri  impresioniste  și  de  picături  de  miere  stoarse  direct  pe  limbă,  din  fagurii  plini.

foto  din  arhiva  personală

Casa  mamei  avea  un  balcon  micuț,  chiar  sub  buza  acoperișului,  cât    țină  umbră  și răcoare  pentru  băut  cafele  aromate  în  dimineți  fierbinți  de  vară.  De  aici  se  vedea întreg  satul  până  hăt,  dincolo  de  gârla  șerpuitoare,  unde-i  plăcea  ei    pescuiască.  Femeie  bătrână  te  numești  tu? Cine  a  mai  văzut  așa  ceva?  Unde,  Doamne,  te  duci  singură,  cu  undița  pe umăr?  îi  spuneam.  La  gârlă,  unde      duc,    doar  n-oi  pescui  în  grădină! Și  mama  râdea,  tuflindu-și  vechea  ei  pălărie  de  paie  pe  creștet.  Avea  noroc  la  pescuit,  întotdeauna  se  întorcea  cu  pești  zvâcnind, încă,  în  rucsac.  Și  mai  mari,  și  mai  mici.  Ăia  mici -  pentru pisică.
            Au  trecut  anii  de-atunci,  prea  mulți  și  prea  repede,  iar  timpul  nu  ne  iartă  nici  pe  noi,  dar  nici  pe  cele  ridicate  de  mâinile  noastre.  Mama  a plecat,  casa  a  rămas  o  perioadă  singură,  fațada  a  îmbătrânit  și  s-a  decojit  prea  tare,  iar  acoperișul,  uite,  aproape  că s-a prăbușit  de  tot.  Se  mai  ține  într-un colț,  către  vecina  Aurica,  mai  mult  sprijinit  de  tufele  de  afin  și  zmeur,  aduse  de  mama  de  pe  munte,  din  Valea  Jiului.    N-am  crezut    se  prind  și,  mai  ales,    rodesc  acolo,  fără  strop  de  munte  lângă  ele.  Și,  totuși,  după  atâția  ani,  încă  mâncăm  boabele  strălucitoare,  negre  sau  roșii,  parcă  mult  mai  bune  decât  în  locurile  de  baștină.
            Aici,  în  locul  acesta  binecuvântat  de  trecerea  mamei  și  doldora  de  amintiri  minunate,  aici,  spuneam,   ne-am  gândit  noi    ne  facem  căsuța  noastră.    lăsăm  deoparte  orașul  și  zgomotele  lui  și    ne  mutăm  în  grădina  fermecată  a  mamei,  unde  tronează  un  nuc  uriaș,  frate  bun  cu  caisul  din  spate.  Au  fost  puși  în  aceeași  zi  și  rodesc  amândoi  deodată, de  parcă  ar  fi      vorbiți. 
Avem  deja  nepoți  care  de-abia  așteaptă    vină  la  țară,  la  bunici.  Și  ne-ar  trebui  și  un  foișor  pentru  seri  tihnite,  cu  clătite  fierbinți  și  vin  roșu,  proaspăt  scos  din  beci.
-                       Până  la  foișor,  mai  este,  îmi  taie  omul  meu  aripile.  Casa  din  visul  meu  are  două  corpuri,  unul  pătrat  și  unul  circular,  unite  printr-un  coridor  cu  pereți  de  sticlă. Cu  acoperiș  din  țiglă  metalică  PuralMat Viking Pruszynski,  ferestre  largi,  orientate  spre  soare,  cu  tâmplărie  PVC Salamander fereastra ADF  și  uși  de  interior  Porta  Doors.  Bucătăria  va  avea  ieșire  directă  în  curtea  din  spate,  unde  voi  construi  un  grătar  și  un  cuptor  suprapuse,  montate  într-un  blat  de  marmură  și  mobilier  de  răchită.    mai  gândesc  încă  la  termoizolație,  nu  m-am  hotărât,  dar  mai  știu    vreau  și  un  gard  modern,  rezistent  la  intemperii  și  cu  design  plăcut  în  același  timp.  Un  gard  WPC  (lemn  compozit),  evident.


-                       Pauză,  iubitule,  pauză,  te  rog.  Tradu,  dacă  ești  bun,  tot  ceea  ce  ai  spus  mai  devreme,    m-ai  amețit  de  tot.
-                      Dar  este  simplu.  Toate  acestea  sunt  materiale  de  construcție  premium,  care  respectă  niște  standarde  de  calitate,  au  metode  de  producție  speciale,  iar  utilizarea  lor  îți  oferă  beneficii  în  plus  față  de  materialele  standard.
-                      Adică,  de  lux! Păi ... și  nu  sunt  mai  scumpe?
-                      Nu  neapărat,  diferența  de  preț  dintre  un  produs  premium  și  un  produs  ieftin  se  va  amortiza  încă  din  primii  ani  de  folosință.  Plus    vânzătorul  de  produse  premium  este  mai  aproape  de  cumpărătorul  interesat  de  acestea,  deci  va  fi  și  el  interesat  de  dorințele  și  posibilitățile  clientului.
-                      Și  unde  găsești  tu  asemenea  vânzător  aproape?  Și  dacă  este  tocmai  la  cuca-măcăii,  dincolo  de  cuiul  în  care  se  agață  harta  noastră?  Ce  faci,  mai  plătești  și  drumurile  tale  până  acolo,  și  transportul  materialelor?  Mai  bine  stăm  iarna  la  oraș,  iar  vara  în  cort,  aici,  în  grădină.
-                      Tu  chiar  crezi    eu    vorbi  ceva  în  necunoștință  de  cauză?  Așa    cunoști  tu  pe  mine?  Fii  atentă,  pe  toate  le  putem  lua  dintr-un  singur  loc  și  la  prețuri  mult  mai  avantajoase  decât  dacă    străbate  depozitele  din  țară  în  lung  și-n  lat.
Casa  de  comenzi  Vindem-ieftin.ro  garantează  o  economie  de  10-20%  la  achiziții,  pentru  produse  din  mai  multe  categorii.  Marfa  este  livrată  direct  de  la  producător,  fără    mai  treacă  prin  depozite  și  fără    fie  manipulată  de  prea  multe  ori,  deci  riscul  de  a  se  pierde  sau  deteriora  este  nul.  Ei  sunt  revânzători,  negociind,  periodic,  prețuri  mai  bune  cu  producătorii,  ținându-se  cont  și  de  cantitățile  comandate.  Și  uite-așa,  cât  ai  bate  din  palme,  te  faci  cu  produse  premium  la  prețuri  rezonabile.
-           Și  vin  ei  aici,  la  Bălănești?!
-           Oriunde  în  țară,  nu  contează.


-                       Hm,  știi  tu  vreun  produs  din  ăsta,  premium  și  pentru  o  alee  șerpuită  printre  tufele  mele  de  trandafiri?
-                      La  alegere,  dragă,  la  alegere:  pavaj Arc de Cerc Semmerlock,  sau  pavaj Terra Toscana Semmerlock,  sau  mai  știu  eu  ce  denumiri,  greutatea  constă  doar  în  alegerea  cea  mai  potrivită,  crede-mă.
Și  facem  și  foișor,  n-avea  grijă,    după  atâta  muncă,  oasele  mele  bătrâne  vor  avea  nevoie  de  odihnă,  iar  creierul  de  antrenament,  ca    nu  se  atrofieze,  nu?  O  partidă  de  șah  cu  vecinul  Costică  și  pot    spun,  cu  mâna  pe  inimă,    raiul  ți-l  faci  singur!

Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2019!

marți, 19 martie 2019

Mai știi?


         Mai  știi?  Noi  doi,  o  gară,  un  Parâng  nins  cu  zahăr   tos  la  poale  și  cu  mii  de  diamante  pe  cușmă ...
                Ai  întins  brațele      cuprinzi,      ajuți    cobor  din  trenul  acela  albastru,  iar  brațele  tale  au  devenit,  atunci,  pe  loc,  ultimul  și  singurul  peron  al  vieții  mele ...
-           Mergem  la  pizza!  Vrei?  și  glasul  tău  era  și  poruncă,  și  rugăminte,  și  speranță.
-                     Unde  pizza  la  noi  în  oraș?  nedumerirea  mea  era  îndreptățită,  în  anii  aceia  restaurantele  erau  cât  degetele  de  la  o  mână,  cu  mâncare  tradițională  și  clienți  puțini.  Pizza?  Utopie,  fantasmă,  de  neatins  pentru  noi,  muritorii  de rând.
-                     S-a  deschis  o  pizzerie  în  centru,  de  o  săptămână.  Ce  zici,  vrei  să încerci?
-                     Cu  tine,  și  mătrăguna  este  dulce și  aromată!  I-am  zâmbit  și  așa  a  rămas  de  mai  bine  de  treizeci  de  ani  încoace.
O  masă  în  colț,  o  față  de masă  albă  ca  spuma  laptelui,  o  lampă  cu  abajur  de  mătase  galbenă,  două  farfurii  mari,  mari  cât  ochii  unei  fetișcane  îndrăgostite  lulea,  tacâmuri  și  două  pahare  cu  picior  înalt.  Cu  vin  roșu,  obligatoriu  vin  roșu  lângă  pizza  aburindă,  imensă,  aproape  depășind  marginea  farfuriei.  Așa  a  fost   prima  mea  pizza,  o adevărată  sărbătoare  a  văzului,  a  mirosului,  a  auzului  și  a  gustului.  
O  sărbătoare  a  tinereții  noastre  și  a  dragostei.

Mai  știi?  Noi  doi  și  jumătate,  un  parc,  o  bancă,  o  fericire,  o  pizza  la  cutie,  pentru  care  stătusem  aproape  o  oră  la  rând și  nu  mai  apucasem  locuri  la  mesele  ascunse  sub  umbreluțele  colorate ...
-          Eu  vreau  o  fată  cu  ochi  albaștri,  ai  glăsuit  tu.
-        Ei,  na,  mai  ai  și  pretenții.  Parcă  bărbații  vor  băieți,  nu  fete,  și  mi-am îndesat  în  gură  cea  mai  mare  bucățică  de  pizza  pe  care  o  rupsesem  nerăbdătoare.
-      Ce-o  fi,  sănătos    fie!  Și  ți-ai  întors  privirea  sprea  geana  Parângului,  lăsând,  delicat,  ultima  bucățică  pentru  mine.



E  vânt,  e  frig,  e  toamnă  pe  sfârșite  și  afară,  și  în  sufletul  meu.  Mâinile  mele  înghețate  se  odihnesc  în  buzunarele  tale,  iar  lacrimile  mi  le  șterg  de  fâșul  tău  moale.
-                     Avem  autobuz  spre  casă  peste  două  ore,  îmi  șoptești  în  ureche.  Și  tu  ești  vânătă  deja.  Uite,  te  duc  la  o  pizza,  vrei?
Mai  știi?  Mi-ai  tăiat  bucățică  cu  bucățică,  mi  le-ai  așzat  frumos  pe  farfurie,  mi-ai  urmărit  cum  degetele  amorțite  de  durere  le  culegea  pe  fiecare  în  parte.  Viața  își  cere  dreptul  ei  la  viață,  chiar  dacă,  doar  cu  câteva  minute  înainte,  îmi  făcuse  vânt  în  cea  mai  neagră și  mai  adâncă  prăpastie.  

-           Mamă,  copiii  vor    vină  la  tine.  Îi  las  cât  sunt  eu  la  serviciu,  e  bine?
-          E  foarte  bine,  dragă.  De-abia  aștept,  îi  răspund  eu,  cu  tot  soarele  lumii  în  voce.
-          Ok,  acum  plecăm  de  acasă.    nu  îi  lași    facă  ce  vor  și   ai  grijă  la  dulciuri, te  rog!
-                      Aloo,  Dodo  Pizza?  La  ora  asta  mai  aveți  program  de  livrare pizza?  Foarte  bine,  stați,    mi-au  spus  nepoții  mei    cer  Dodo  Corporate  ( 3 + 1 gratis),  se  poate?  E  perfect  în  douăzeci  de  minute,    nu  ne  vadă  fiică-mea,  mulțumesc!
Mai  știi?  Una  și  pentru  tine,  dragul  meu,  mai  puțin  o felie  din  ea,    lui  Darius  i  s-a  mai  făcut  foame  încă  o dată,  buni!



Iubitul  meu,  dragul  meu,  pensionarul  meu!  Doar  tu  și cu  mine,  argintii  la  păr,   dar  verzi  la  suflet  și  la  iubire.  Noi  doi  și  o   Dodo  pizza,  așezați  pe  treptele  din  fața  casei,  sub  liliacul  care  stă    plesnească  a  floare,  a  viață,  a  soare,  a  primăvară  tihnită.  Mai  știi?  Nu  veneai  niciodată  la  întâlnire  fără  flori.  Nu  conta  că,  din  când  în  când,  mai  dădeai  iama  și  peste  gardurile  vecinilor,  sau  prin  parcul  din  fața  liceului  în  care  învățam  eu.  Flori    fie!


                Au  trecut  anii  și  peste  noi,  dar  acum  ne  este  mai  ușor.  Vine  ea  singură  la  tine.  Un  telefon  și  gata  comanda  pizza.    Nu  contează     suni  pentru   livrare  pizza  București  sau  livrare  pizza  Brașov.   Ea  vine  când  o  chemi,  hrana  trupului  nostru  și  la  bucurie,  și  în  ceasuri  greu  de  dus.  Și  vine  cu  bucuria  aromelor  ei,  cu  gustul  ei  inconfundabil,  cu  dulceața  amintirilor,  cu  tinerețea  noastră,  cu  prima  și  unica  noastră  dragoste.
               
                Mai  știi?  Totul  a  început  la  poalele  Parângului,  cu tine, cu   peronul  vieții  mele  și  o  pizza!

                Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2019!