Te
scotea din minți,
la propriu, Ileana
Cosânzeana.
Într-un moment
de mută adorație,
la începutul prieteniei
noastre, spusesem despre
ea că este
un exemplar reușit
al rasei umane. Că
așa ar trebui
să arate o
eroină de basm. Și
colegii mei au
preluat-o și au
prelucrat-o: Cosânzeana. Mucalit,
dirigintele nostru, cel
mai tare profesor
de română pe
care l-am întâlnit,
a dus porecla
în cancelarie. Chiar și
directorul adjunct, deși
nu ne preda
nouă nimic, a
nominalizat-o astfel în
careu, în fața
întregii școli: până și
Cosânzeana de la
unșpe filologie a
ieșit pe geam...
pe geamul de
la internat ieșisem,
tot pe acolo
și intrasem, după
miezul nopții, după
ce se terminase
cenaclul Flacăra pe
stadion...
