În ritm de vals

          

           Un, doi, trei, un, doi, trei, mâna mai sus, spatele drept, un, doi, trei, ține pasul, întoarce capul după al lui, un, doi, trei ... 

           Așa începea un vis. Așa începea viața ei. Și când visul s-a prăbușit, viața ei părea că nu mai are nicio gară. 

sursa foto: zenivers.ro

          Și totuși ... 

          El nu știa să danseze. Nu știe nici acum, dar îi povestește, în fiecare seară, despre cum o va ține în brațe, despre cum vor aluneca amândoi pe scena Operei de Stat din Viena, în marea noapte a balului, despre cât de frumoasă va fi ea, în rochie albă, cu flori ivoar aplicate pe poale și voaluri diafane în loc de mâneci. 

          Ea râde. Ochii i se umezesc, genele-i se scutură frenetic sub povara unui asemenea vis, iar mâna i se încurcă în părul lui ciufulit. Se întinde și-i sărută obrazul aspru. Nu s-a bărbierit azi. Știe că sunt vorbe, că nu vor putea pleca niciodată într-o asemenea excursie, iar de dansat ... hmmm, el are prea multe picioare stângi, iar ea ... unul singur.

         I-am cunoscut în parc. Ea era înconjurată de elevi de liceu, care întins pe iarbă, care pe bancă, toți cu aceeași carte în brațe. Ei citeau și întrebau, ea citea și le răspundea. Râdeau, se înghionteau, câte o fată mai rămânea cu gândul departe, poate la balul din poveste, poate la băiatul de vizavi, care o privea pe furiș, convins că nimeni nu observă. În pauza de masă, el venea în parc și aducea fructe pentru toți. Se așeza jos, lângă ea și mâncau ținându-se de mână. O săruta apoi pe frunte și fugea înapoi, la serviciu. Cât a ținut vremea frumoasă, era lege: ora ei de literatură se desfășura în parcul din apropierea liceului. La sfârșit, plecau înapoi, la școală, iar băieții făceau cu rândul, împingând scaunul ei cu rotile. 

         Nu mică mi-a fost mirarea când, în dimineața în care calculatoarele birourilor noastre ne declaraseră război, pe ușă a intrat el, inginer - expert trimis de firma de IT să ne readucă în secolul tehnologiei. Și așa am aflat despre visul ei și poveștile lui și am văzut cum îi răsar stele în priviri și cum i se aprind focuri în obraji vorbind despre ea. Și așa am hotărât că eu nu am nevoie imediată de city break în Viena. Și nici soțul meu. Așa cum profitasem încă de la început de oferte city break și cumpărasem bilete de avion Christian Tour, tot așa voi mai profita și data viitoare, că doar destinații minunate, pentru zile de vis și nopți de neuitat, slavă Domnului, destule cu city break Christian Tour. Poate, peste câteva săptămâni, la aniversarea căsătoriei noastre ... 

          S-a uitat la mine ca la un marțian. Sunt oricum, dar verde nu, am glumit eu. S-a înroșit și mai tare, a plecat capul, a salutat și a plecat. Mi-a părut rău că a interpretat greșit propunerea mea. Sau, așa am crezut. 

         A doua zi, m-a căutat la birou. 

         - Dacă vorbiți serios, mi-a zis aproape șoptind, va trebui să mă lăsați să mă revanșez cu ceva. 

         - De acord, am sărit eu, nelăsându-l să termine. 

         Și așa a început aventura noastră. Noi doi, doi străini, creionând, pas cu pas, traseul unui vis. 

         Întâi și întâi și înainte de toate, principala atracție turistică din Austria – Palatul Schönbrunn. Din cele 1441 de încăperi, doar 45 pot fi vizitate, i-am spus, iar după privirea lui, mi-am dat seama că sunt prea de ajuns. S-a mai liniștit un pic la gândul că ea se va lăsa pradă minunățiilor din camerele cu stucaturi albe și ornamente de frunze din aur, de candelabrele din cristal de Boemia și de nemaipomenitele sobe de porțelan. Și că, poate, vor avea șansa unei prăjituri delicioase la Gloriette, grație trenului panoramic.

         Apoi, Catedrala Sfântul Ștefan. Arcadele, turnurile și altarele, acoperișul în formă de diamant, bogat ornamentat, plus unul dintre cele mai mari clopote din lume, schimbă orizontul Vienei și te încarcă cu energie pozitivă. 

          Și Mozart îți cântă la ureche, la fiecare pas prin Viena, căci în apartamentul din Domgasse 5 s-au născut Impresario și Nunta lui Figaro. Și ce poate fi mai nimerit decât Mozart, pentru a face trecerea spre inima unei fete, cândva balerină, legată definitiv și iremediabil de Opera de Stat din Viena? Mai ales că, pentru aniversarea de 150 de ani, în lunile aprilie, mai, iunie și septembrie, în piața Herbert von Karajan din fața operei, au fost proiectate transmisii live de operă și balet. 

          În fiecare an, în ultima zi de joi a carnavalului din Viena, scena operei este extinsă pentru a deveni un uriaș loc de dans. Marele Bal al Operei din Viena. O viață pentru un moment, pentru o singură clipă de dans. O viață adunată într-un acord de vioară, într-o atingere de mână, într-un ritm de vals. O viață care se va lumina într-o singură amintire: o seară la Opera de Stat din Viena. 

          L-am văzut încălzindu-se. L-am simțit tremurând de emoție și m-am gândit că fericirea este atât de ușor de dăruit. 

         - Puteți încheia cu un tur prin cartierul muzeelor și o seară în parcul de distracții Prater. În mod sigur nu se va urca ea în celebra roată de 65 m înălțime, dar și de jos, de la bază, priveliștea este remarcabilă. 

          I-am înmânat biletele și traseul stabilit și l-am rugat să-mi trimită cât mai multe poze. A plecat neîncrezător, de parcă aștepta ca, din clipă în clipă, să mă întorc și să-i spun că a fost o glumă. 

         Zicem noi că da, dar viața nu uită niciodată. Nimic nu uită. 

          Uite, sunt treizeci de ani de când am plecat amândoi la drum. De când am dat lumea toată pe îmbrățișarea unui singur bărbat. De când am vândut cerul, și marea, și iarba, și florile, pentru îmbrățișarea lui. Pentru un singur sărut de-al lui. Și acum, el, omul meu cel de toate zilele, mi-a adus un cadou. 

- Dacă nu mai cunoști pe altcineva, astea sunt două bilete pentru Paris. Poate, totuși, ajungem noi! 

Articol scris pentru SuperBlog 2018, proba sponsorizată de Christian Tour!