Dimineața asta este
mai grăbită decât
celelalte. Parcă a
trecut timpul mai
repede ca de
obicei, zău așa,
că, uite, este
fără un sfert
și eu nici
nu am apucat
să mă îmbrac.
Ba, mai mult,
cu gura plină
de spumă de la
pasta de dinți,
strig prin ușa
întredeschisă a băii:
-
Să
nu vă atingeți
de mașina mea,
că am nevoie
de ea azi!
-
Ooof, se
smiorcăie fiică-mea, iar
trebuie să mă
sacrific eu și
să iau bicicleta??
De ce nu
te duce tati cu mașina
lui?
-
Pentru că
eu am treabă în
cealaltă parte a orașului și,
nimic nou sub
soare, maică-ta iar
a uitat să
o încarce. Așa
că trebuie să
trec pe la
stație, măcar pentru
o încărcare parțială,
că la birou
rezolv problema. Știți
doar că parcarea
de la corpul
nostru de clădire
are stație proprie
de încărcare, pe
când la mami
la birou ...
-
Lasă, dragă,
nu le mai
știi tu pe
toate! Află că
am rezolvat problema
mai bine ca
tine: mi-am instalat
noua aplicație pe
telefon, prin care
pot rezerva o
stație care, întâmplător,
este chiar în
drumul meu. Încarc
aici când mă
duc la muncă,
iar când plec,
rezerv la cealaltă
stație, care este
mai aproape de
birou și, astfel,
nici nu mă
stresez, nici nu
stau la coadă,
nici nu aglomerez
rețeaua în orele
de vârf.
-
De-abia aștept să-mi iau eu mașina
mea, ca să
nu mai fiu obligată să
pedalez până la
școală.
-
Păi, de
ce pedalezi? Și
bicicleta este tot
electrică, dragă, ce,
ai uitat?!
-
Ei, am
uitat ... am uitat
să iau acumulatorul
și să-l bag
în priză aseară,
asta am făcut,
na! bombăne fiica
mea, în timp
ce-și saltă rucsacul
pe umăr și
iese pe ușă.
Ne privim
unul pe celălalt
câteva secunde și
apoi izbucnim amândoi în
râs. Până la urmă, ziua se
arată luminoasă.
Cobor scările
furtunos, iar țăcănitul
tocurilor pe cimentul
holului îmi oferă
o satisfacție imensă:
știu sigur că
o vor deranja
pe tanti Sofica
de la parter.
Parcă o văd
cu bigudiurile ei
roz-bombon, vociferând pe
deasupra ochelarilor: bunul-simț
dictează să ai
grijă de nervii
vecinilor tăi, dragă!
Chiar așa, bunul-simț!
Da, dar unde
era el când
tanti Sofica urla
de pe geam,
speriind copiii care
se jucau în
spatele blocului? Unde
era el când
tanti Sofica arunca
gunoiul de pe
geam spre tomberon,
sperând să nimerească?
Norocul nostru că
senzorii de la spațiul de
depozitare al gunoiului
menajer funcționează impecabil,
iar țiuitul alarmei
a adus lucrătorii
de la salubritate
în timp record
în cartierul nostru.
Și, totuși,
când este în
toane bune, tanti
Sofica este o
bijuterie de femeie.
În fața blocului
tronează, de ani de zile,
mașina ei. Nu
știu ce marcă
este, dar este, cu
siguranță, un dinozaur.
-
Habar n-aveți
voi, copii, ce
înseamnă să conduci
o asemenea mașină,
se lasă ea pradă
amintirilor. Ce înseamnă
să accelerezi la
maxim, iar mirosul
de benzină să-ți gâdile
nările! E drept
că mai lăsa
și câte o
dâră de fum
negru și gros,
când se înfunda
carburatorul și asta
nu era prea
plăcut. Încă vreo
câțiva ani cu
asemenea mașini și,
recunosc, frumoasele mele
flori de aici,
din grădiniță, ar
fi avut mult
de suferit. Și
astmul meu, de
asemenea.
Mda, parcă
o auzisem și
eu pe mama
povestind despre ceva
asemănător, dar în
nuanțe diferite: ea
se numărase printre
cei care îmbrățișaseră
cu extaz, în tinerețe,
abolirea acestor mașini
și trecerea către
electromobilitate. Greu să-ți
imaginezi acum o
mașină care sparge,
la propriu, și
urechile oamneilor și
atmosfera, prin emisiile
de carbon.
Trebuie să
mă grăbesc, pentru
că am multe
de rezolvat. Prima
dată mă duc
la departamentul de vânzări auto, ca
să obțin cât
mai multe informații
despre noul Mercedes–Benz EQC,
o bijuterie de
mașină, după care
suspină omul meu
de ceva timp încoace, de
când a aflat
de lansarea acesteia,
care corespunde cu
aniversarea a 25
de ani de
activitate în România
a partenerului autorizat
Mercedes Benz, Auto
Schunn.
Este un
SUV pur electric,
care combină calitatea,
confortul și utilitatea
și are două
motoare electrice și
tracțiune integrală. Cam
asta este strategia
noastră: își dorește
el ceva? Eu
fac săpăturile, obțin
informațiile, iar el
hotărăște dacă merită
să investească sau
nu. Îmi doresc
eu ceva? El
face săpăturile, culege
informațiile și până
ajunge cu ele
acasă, eu sunt
deja în posesia
obiectului dorit. Totuși,
de data asta,
e vorba de
ceva mai mult
și până și eu
cred că merită.
Următoarea mea
oprire - stația de
încărcare și de
întreținere din cartier.
Mă duc să-mi
fac un abonament, care presupune
și tarife preferențiale în
rețeaua lor, din
când în când.
Și ce dacă
sunt legată de
o anumită rețea,
tot ies mai
ieftin, iar pe
de altă parte,
nu mă împiedică
nimeni să folosesc
celelalte rețele, la
nevoie. Exact ca
la telefonia mobilă.
În plus, este
aceeași rețea și
la stația de încărcare de la supermaketul
meu preferat, și la cea
de la spital,
ca să nu
mai vorbim de
cea din centru,
adică acolo unde
sunt cele mai
bune saloane. Cum,
ce saloane? Stai
liniștit, cele de
automobile sunt în
altă parte, eu
vorbeam despre coafor,
cosmetică și centrul
SPA.
Un lucru
foarte important, sper
să nu uit:
am auzit că
a fost dezvoltată
o aplicație pe
telefon, care înregistrează
și te atenționează
când este momentul
să-ți încarci mijlocul
de transport, fie
el scuter, automobil,
bicicletă, chiar autobuz.
Asta da, tehnologie,
care poate pune
capăt interminabilelor discuții
cu fiica mea,
veșnică în pană,
veșnic nemulțumită. Dacă
poate intra în
costul abonamentului, om
m-am făcut!
Ok, pornesc
mașina și, în
același timp, în
timpane îmi picură,
agale, melodia preferată.
Pornesc la drum
și mă bucur
de soare, de
aerul curat și
de copacii înfloriți.
Într-un cuvânt, e – mobility!
Articol scris
pentru Spring SuperBlog
2019!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu