miercuri, 3 octombrie 2018

Cafea la nisip



Mai durează puțin

până când palmele mele pline de soare

vor încinge nisipul.

L-am cules astă-vară din urmele tale

precum vracii altor milenii

ce lecuiau cu apă din urme de cerbi

neiubirea

neviața.

Mai durează puțin

până când frământarea nisipului

va clocoti lichidul înnoptat la culoare

așa cum îmi fierbe mie mirarea

că tot mai văd frunzele roșii

și iarba galbenă

deși tânjesc doar după forma ta.

Uite, se încinge ibricul turcesc

cumpărat pe două zâmbete din piața de vechituri!

Și este așa de bine

că-n aburul aromat te pot desena cât vreau de aproape

și te pot bea cât vreau de mult!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu