Bucătăria însemni tu

-           Ai  fi  fugit  cu  mine,  dacă  ți-aș  fi  cerut?

-          Fără  să  stau  pe  gânduri!

-          Și  unde  ai  fi  dormit,  zăpăceală?

-          Cu  tine,  unde  altundeva?

-          Și  ce-am  fi  mâncat?

-          Mere  și  cartofi  copți!

-          De  unde,  Doamne  iartă-mă,  mere?  Sau  cartofi? Cu  ce  le-am  fi  cumpărat?

-          Din  pomii  momârlanilor  de  la  Valea  de  Brazi!  Le  furai  pentru  mine,  nu-i  așa?

-                     Dacă  stau  bine  și  mă  gândesc,  am  și  făcut-o  de  câteva  ori.  Și  flori,  tot  din  grădini.  Și  prune.  Cam  de  toate  aș  fi  furat  atunci.

-          Adică???  Numai  atunci,  acum  nu?

-                     Păi,  nu  mai  ai  nevoie  acum.  De  trei  zile  îmi  rup  spatele  tot  montând,  mutând  și   renovând  bucătăria.   Habar  n-am  la  ce-ți  trebuie  toate  hangaralele  astea,  ba  dacă  mă  uit  mai  bine,  habar  n-am  ce  caută  anumite  chestii  în  bucătărie.  Eu  credeam  că  ai  nevoie  doar  de  aragaz,  un  dulap,  masă,  scaune  și  blide.

-                     Da,  așa  credeai  tu.  Ar  fi  trebuit  să-mi  dau  seama  că  nu  mă  înțelegi!  Că  nu  cunoști  sufletul  unei  femei,  că-ți  rămân  străine  nevoile  și  simțirile  ei.  Păi,  hai  să  te  luminez,  dragule,  și  până  aliniezi  tu  dulapul  ăla  mai  bine,  că  stă  cam  câș  și  mă  zgândără  pe  retină,  eu  îți  dau  indicații  și-ți  țin  de  urât,  că  mă  știi  doar,  trup  și  suflet  sunt  să  te  încurajez  în  ceea  ce  faci!

Bucătăria,  dragul  meu,  este  inima  casei.  Este  cea  care  ne  dictează  ritmul,  cea  care  respiră  pentru  noi,  cea care  se  bucură  și  se   întristează  odată  cu  noi.

Bucătăria,  dragul  meu,  înseamnă  acasă,  înseamnă  miros  de  cafea,  de  pâine  prăjită  cu  miere  și  macaroane  cu  brânză,  uitate  o  secundă  în  plus  în  fierbințeala  cuptorului. 

Înseamnă  lumină,  să-ți  poți  privi  oamenii  dragi   bucurându-se  de  bucatele  gătite  de  tine,  înseamnă  căldura  trupurilor  și  a  zâmbetelor  lor,  înseamnă  culoare  în  obraji  și  limbi  dezlegate  la  ceas  de  seară  și  de  taină  în  familie.

Uite,  am  găsit  mese  și  scaune  de  bucătărie  cu  floarea  soarelui  pe  tapițerie.  Galbenă  ca  aurul,  se  întoarce  dimineața  după  noi,  așa  cum  se  întoarce  după  soare,  acolo,  afară,  în  lanul  unduit  de  vânt. 

Îți  mai  aduci  aminte,  pe  când  copiii  noștri  erau  mici,  mici  și  ne  adunam  toți  în  vârful  patului,  în  jurul  unui  castron  plin  ochi  cu  cei  mai  aurii  și  mai  crocanți  cartofi  prăjiți  care  au  existat  pe  pământ?  Le era  frică  de  întuneric  și,  la  lumina  lumânărilor,  le  desenam  umbre pe  pereți  cu  palmele  noastre  împreunate:  lup,  iepuraș,  vultur,  cățel,  pisică,  delfin.  Și  ne  prefăceam  că  nu  vedem  când  ascundeau  castronul  cu  cartofi  și  că  plângeam  în  pumni  de  supărare.  Copiii  au  crescut,  castronul  a  obosit  și  el,  iar  acum,  uite,  am  cumpărat  boluri  colorate  pentru   nepoți.

Bucătăria,  iubitule,  înseamnă  locul  în  care  mă  gândesc  la  tine  în  fiecare  minut,  de  fiecare  dată  când  gătesc  mâncarea ta  preferată.  Mmmm,  ce gust super  o  să  aibă  în  noile  mele  oale:  una  roșie  ca  focul  și  ca  obrajii  tăi, când  vii  obosit  și  înfrigurat  și  vrei  supă  de găină  cu  găluște  moi  și  pufoase;  una  albastră  ca  cerul,  pentru  sufleuri  limpezi  ca  dragostea  mea  pentru  tine  și  una,  cum  altfel,  cu  inimioare,  pentru  nimicuri -  fantezii  de  sâmbătă  seara.

Bucătăria  înseamnă  fereastra  imensă,  decorată  cu  ghirlande  luminoase  și  o  perdeluță  mică,  simbolică,  să  lase  soarele  și  luna  să  intre  și  să  se  așeze  la  masa  noastră.  Fețe  de  masă  cu  flori  și  fluturi  sunt  exact  ceea  ce  ne  trebuie  ca  să  întregim  atmosfera  de  vacanță  și  de  copilărie.

Și  mai   înseamnă  mirodenii  și  cărți  de  rețete,  pentru  că,  nu-i  așa,  omul  cât  trăiește,  învață!  și  cum  ar  fi  să  vedem,  să  gustăm,  dar  să  nu  putem  mirosi?  Pentru  că  noi,  oamenii,  judecăm  totul  prin  prisma  simțurilor  noastre:  după  miros,  culoare,  gust  și  intuiție.

Dar  cel  mai  important  lucru  abia  acum  urmează:  bucătăria  însemni  tu.  Tu  cu  experimentele  tale  ciudate,  care,  trebuie  să  recunosc,  câteodată  sunt  de-a  dreptul  geniale.  Tu  cu  sosul tău  din  dulceață  de  prune  și  ceapă  caramelizată,  pentru  care tot  neamul  ne  vizitează  de  fiecare  sărbătoare!  Ție  trebuie  să-ți  mulțumesc  pentru  cea  mai  extremă  cafea  de  pe  pământ:  extrem  de  aromată,  extrem  de  dulce,  extrem  de  ...  na,  că  mi-a  lăsat  gura  apă!

-  Gata,  gata,  am  înțeles!  Termin  și  raftul  ăsta  și  dau  o  cafea  exact  de-aia  de  care  ai  zis  tu.  În  ce  să  pun  cafeaua,  că  nu  văd  niciunde  vechile  noastre  cești?

-  Ce  ți-am  zis  eu  ție,  că  sunt  aici  pentru  suport  și  încurajări?  Nou-nouțe  și  cu  grădina  de  flori  a  mamei  pictată  pe  ele,  că doar  ție  acolo  îți place:  între  lalele  și  liliac,  cu  zumzet  de  albine  în  jur  și  cu  miros  de  iarbă proaspăt  cosită.  Imediat,  dragul meu,  imediat!

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2018,  proba  sponsorizată  de  SomProduct.