duminică, 17 septembrie 2017

și dacă eu sunt copil al toamnei, cum să nu mă amestec?


           În  primăvară,  am  renunțat.
           Cu  părere  de  rău,  din  cauză  de  injecții  și  pastile.
           De  atunci,  tot  adun  cuvinte  și  întâmplări  și  le  așez  în  buzunare,  le  mai  scutur  din  când  în  când  și  aștept  să  le  scot  la  iveală.
           Începe  SuperBlog!
 
           Începe  competiția  care-ți  schimbă  culorile  calde  ale  toamnei  în  fulgere  și  trăsnete,  sau  ploile  mocnite  în  curcubeu,  după  cum  îți  arată  platforma  de  jurizare  și  bunăvoința  juriului.
           Începe  competiția  în  care  oameni  frumoși,  cu   mare  drag  de  slove,  se  întrec  în  măiestrie,  se  felicită  (  cu  zâmbet   sau  cu  scrâșnit  din  dinți,  după  caz),  cad,  se  ridică  și  o  iau  de  la  capăt.
         Începe  competiția  în  care  citești,  înțelegi,  scrii.  În  primul  rând  pentru  tine,  cu  pasiune  și  cu  generozitate.  Generozitatea  de  a  dărui  și  altora  din  preaplinul  tău  sufletesc.  Apoi,  cu  motivație:  să  știi  că  ești  printre  cei  buni,  să  cunoști  oameni  noi,  puncte  de  vedere,  să  afli despre  lucruri  și  produse  necunoscute  până  acum.  Sau  aproape.  Și,  nu,  nu   în  ultimul  rând,  pentru  premii.
         
           Nu  vreau  să  câștig  competiția.  Sincer!  Pentru  că  îmi  doresc  să  mai  pot  participa  și  la  primăvară,  și  la  toamnă,  și  la  ...  cât  se  va  putea!  Pentru  că  sunt  dependentă  de  spiritele  încinse  care  se  dezlănțuie  pe  grup,  de  hazul  de  necaz  cu  sclipiri  de  geniu,  de  supărările  pe  vecie  care  țin  până  la  următorul  deadline.  Și  de  nerăbdarea  vecină  cu  nebunia  adolescenței,  care  pune  stăpânire  completă  pe  tine  în  ziua  afișării  notelor.

           E  toamnă  iar  și  e  SuperBlog!
           și  dacă  eu  sunt  copil  al  toamnei,  cu  bucurii  colorate  arămiu  ca  frunzele  ei   și  cu  dureri   ostoite  de  brumă  și  de  seri  înfrigurate,  cum  să  nu  mă  amestec  printre  cuvintele  concursului  și  cum  să  nu  mă  rătăcesc  în  ele,  așa  cum  se  rătăcește  vara  în  toamnă,  albastrul  mării  în  ruginiul  florilor  și  seninul  cerului  în  dantela  gri  a  norilor?