marți, 4 aprilie 2017

În vara asta, categoric albastru!

             Mamei  îi  plăceau  drumețiile  pe  munte.  Urca  sprintenă  potecile  șerpuitoare,  trăgea  cu  nesaț  aerul  curat  în  piept  și  zicea  că  asta  e  fericirea.  Poate  de  aceea,  mare  parte  din  viață  și-a  petrecut-o  la  munte,  în  micul  orășel  minier  de  la  poalele  Retezatului.  
             Și  dragostea  ei   pentru  flori,  și  frunze,  și  animale,  ne-a  învăluit  și  pe  noi.
            Am  urcat  pe  munte  de  mică.  Am  adunat  zmeură  parfumată  și  boabe  vânăt - catifelate  de  afin  sălbatic.  Am  cules  liliac  și  muguri  de  brad  pentru  sirop  aducător  de  sănătate, frunze de  leurdă verde – smarald  și  ghebe,  și  hribi,  și  pitoance  dolofane,  de  sub  umbra  umedă  a  brazilor.
            Am  sărbătorit  fiecare  duminică  de  vară  la  iarbă  verde,  adunând  vreascuri  pentru  foc  și  punând  berea  la  rece  în  pârâurile  înverșunate  de  pe  Valomir.
            Și  când  întrebarea  vieții  mele  vrei  să  fii  soția  mea?   a  venit,  s-a  întâmplat  tot  în  creierii  munților,  învăluiți  de  ceața  Parângului,  cu  parfum  de  brad  și  de  floare-de-colț  întârziată.
            Și  tocmai  din  această  pricină,  acum,  m-a  prins  un  dor  de  apă,  de  mare,  de  soare,  de  mă  ia  cu  insolație  numai  când  mă  gândesc. 

            Mama  avea  un  fel  anume  de  a  vorbi  cu  tata:  când  îi  spunea  omule,  vocea  ei  aducea  soarele  în  diminețile  cele  mai  friguroase, iar  privirea  îi  înflorea  a  tămâioare  din  pădurea  de  lângă  casă. 

            Eu  ...  niciodată  nu  mi-am  strigat  așa  bărbatul.  
            Nu  avea  același  efect.

            Așa  că  atunci  când  i-am  spus:  Omule,  vara  asta  vreau  un  concediu  albastru! s-a  uitat  la  mine  aproape  neputincios,  de  parcă  aș  fi  vorbit  într-o  limbă  necunoscută  omenirii,  iar  dicționarul  încă   nu  s-ar  fi  inventat.  Nu  știa  de  ce  să  se  mire  mai  întâi:  de  apelativ  sau  de  culoarea  concediului???
-           Păi ...  până  acum  ce  culoare  au  avut  concediile  noastre?
-          Verde!
-     Aha ... înțeleg!  deși  era  limpede  ca  apa  de  izvor  că  habar  nu  avea  despre  ce  vorbesc.  Și  cam pe  unde  găsești  tu  o  vacanță  albastră?
-             Acum  caut!  Ai  puțină  răbdare  și-ți  voi  spune.
Se  strecurase,  deja,  o  umbră  de  curiozitate  în  nedumerirea  lui  și  am  știut  că  de  aici  și  până  la  consimțământul  deplin  nu  mai  era  decât  un  pas.

Liniștea  este  albastră.  Și  cerul.  Și  apa.  Și  visele  frumoase  într-o  noapte  curată  ca  zîmbetul  unui  copil.  Și  fericirea.
            Și  când  te  scuturi  de  probleme,  de  necazuri  și  frământări  care  mult  timp,  prea  mult, ți-au  fost tovarăși  de  viață,  ideea  unor  zile  petrecute  departe,  mângâiat  de  soare,  de  apă  și  de  liniștea  de  la  începutul  lumii,  se  prelinge  ca un  balsam  binefăcător  peste  rănile  sufletului.

            Mmmmm,  ce  bine  miroase  cafeaua ... e  prea  fierbinte  și,  până-și   domolește  ea  săgețile,  mă  așez  tacticos  în  fața  calculatorului.
            Ia  să  vedem  ...  ce  oferte  turistice  găsesc?
            Mai  butonasem  eu,  așa,  în  joacă,  și  mi  se  lipiseră  ochii  de  o  imagine  a  raiului  pe  pământ.


            
               CND  Turism   a  apăsat  pe  butonul  potrivit  și  uite  cum  am  găsit  destinațiile  perfecte  pentru  vacanțe  speciale.
            Nu  vreau  circuite  turistice,  vreau  să  mă  compun  și  recompun,  bucățică  cu  bucățică,  în  spațiul  și  timpul  ales  de  mine.  Vreau  să  las  veșnicia  deoparte  și  să  mă  bucur  de  clipa  prezentă  și  prea  curând  trecătoare.  Vreau  să  fiu  departe  și  să  înțeleg  ce  înseamnă  cuvântul  ăsta  cu  adevărat.  Vreau  să  ies  afară,  între  oameni mulți  și  să  nu  înțeleg  nimic  din  ce  spun  ei.  Și  nici ei  să  nu  înțeleagă  nimic  din  ce  spun  eu.  Vreau  doar  să  zâmbesc  și  să  mi  se  zâmbească  înapoi,  ca o  monedă  de  schimb  universală.  Și  vreau  să  fiu  leneșă,  să  mă  moleșească  soarele  și  briza  așa  de  tare,  încât  să  mă  doară  doar  gândul  că  trebuie  să  mă  întorc  de  pe  o  parte  pe  alta.
            Și  am  simțit  cu  toată  ființa  mea  că  o  astfel  de  vacanță  nu  o  pot  avea  decât  într-o  destinație  exotică.
            La  CND  Turism -  Vacanțe  Speciale,  oferta  acoperă  tot  ceea  ce  îmi  doresc:  distanță,  cazare  cu  masă  All  inclusive,  asistență  turistică.  Iar pozele ... 


            Punta  Cana ...  și  numele  te  duce  cu  gândul  la  o  punte  pierdută  în  imensitatea  oceanului,  o  punte  fără  legătură  cu  lumea  exterioară,  doar  pentru  tine  și  dorurile  tale.
            Și  albastru  fără  limite. 
            Mă  duc  la Punta -  Cana,  cu  omul  meu.  S-a  lăsat  vrăjit  și  el  de  aventură,  de  necunoscut,  de  bucuria  și  nerăbdarea  mea. 

sursa  foto

            Mă  uit  pe  geam  și  îmi  pictez  pe  retină  copacii grei  de  verde  crud,  stânca  albă  de  peste  Jiu,  turla  nouă  a  bisericii  și  podul  arcuit  ce  leagă  orașul  de  drumul  național.  Ele  rămân  aici  și  eu  voi  pleca  departe,  să  pun  alături,  în  căsuțele  cu  amintiri  ale  creierului,  culorile  preferate  ale  vieții  mele:  verde  și  albastru.
            În  vara  asta,  categoric  albastru!

            Articol  scris  pentru  proba  cu  nr.  13  din  cadrul  Spring  SuperBlog  2017!