duminică, 5 martie 2017

La Fântâna și protocolul

            Știți  vorba  aia  cu  ”graba  strică  treaba?”  
Dar  pe  aia  cu  ”  ai  reușit?  Continuă!  N-ai  reușit?  Continuă!”?
Dar  de  cineva  care  să  le  facă  varză  călită  cu  ardei  iute  pe  amândouă,  ați  mai  auzit? 
Păi,  să  vă  povestesc  eu  cum  a  fost:
Nu  erau  mai  mult  de  șase  luni  de  când  venisem  în  companie.  Cu  nasul  pe  sus  și  cu  pretenții  de  mare  șefă  de  promoție  la  PR,  nu  avusesem  încă  ocazia  perfectă  pentru  a  demonstra   ce  știu  și  ce  pot. 
E  adevărat,  și  compania  noastră  era  la  început  de  drum,  dar  sediul  era  bestial,  cu  dotări  de  ultimă  generație,  la  parterul  unui  complex  de  birouri,  în  buricul  târgului.  Patronaj  suedez,  ce  să  mai  vorbim  ...
Și,  tam – nesam,  se  anunță  mare  delegație  de  la  Stockholm,  la  începutul  săptămânii.  Hait,  asta  este  marea  mea  șansă! La  treabă  cu  tine!  Zis  și  făcut.
Am  rezervat  camerele  la  hotel,  am  stabilit  orele  de  masă,  meniurile,  am  întocmit  programul  zilei,  am  spălat  mașina,  am  instruit  șoferul,  am  comandat  florile  pentru  hotel  și  birou,  m-am  asigurat  personal  de  finalizarea  situațiilor  contabile  și  statistice  care  trebuiau  prezentate,  aproape  că  l-am  îmbrăcat  pe  portar  în  haine  populare  suedeze,  ce  mai  ...  o  luasem  razna  de-a  binelea,  până  ce  m-a  temperat  șeful  cu  un  gest  simplu  făcut  cu  arătătorul  la  tâmplă.
Delegații  au  sosit  seara,  conform  programului,  s-au  cazat  la  hotel  și  mi-au  spus  noapte  bună  și  see  you  in  the  morning!
Ora  șase  dimineața  m-a  prins  gata  îmbrăcată  și  pregătită  de  marea  aventură  a  vieții  mele.  Mama,  ca  mama,  trebăluia  de  zor  în  bucătărie:
-    O  să  fac  cozonaci  azi.   Vrei  să-ți  aduc  și  ție  la  birou  două-trei  felii,  în  pauza  de  masă?
-       Da,  mai  lasă-mă,  femeie,  ai  bolunzit?  Nu  știi  că  azi  avem  delegația  pe  cap?  Să  nu  te  prind  pe  la  firmă,  găsește-ți  altă  distracție!   Și  am  trântit  ușa  în  urma  mea,  ca    dau  greutate  maximă  vorbelor  mele.
Toate  au  decurs  conform  planului,  aproape  că  răsuflam  ușurată,  când,  ieșind  din  camera  de  consiliu,  șefu  mă   interpelează:
-       Apa  și  cafeaua  încă  nu  au  sosit?  Suedezii  ăștia  mor  fără  cafea,  nu  alta!  Mai  durează?
Nu  vorbesc  suedeza,  dar,  atunci,  nici  nu  mai  conta,  putea  să  fie  și  chinezo-japonezo-barambur,  că  tot  aia  era.  Frate,  nici  prin  gând  nu-mi  trecuse      ocup  de  apă  și  cafea!  Niciun  firicel  mic,  mic,  micuț  de  tot  nu-mi  adusese  aminte  de  cafele  și  de  apă  puse  la  dispoziție,  în  sala  de  ședințe!
Încotro  s-o  iau  acum,  măiculiță?  Gândește,  gândește,  gândește!
Hopaaa!  Parterul  complexului  era  ocupat  de  mai  multe  firme.  Firma  care  era  perete  în    perete  cu  noi  instalase,  de  vreo  două  săptămâni,  watercoolere  de  la  La  Fântâna,  precum  și  un  aparat  Saeco  Lirika  pentru  o  ceașcă  senzațională  de  cafea  Kafune  Intenso.  Le  probasem  și  eu,  pe  amândouă,  la  o  șuetă  cu  o  prietenă  de  la  firma  respectivă.       

                         

Am  dat  buzna  la  birourile  cu  pricina:
-      Vă  fac  curățenie  o  săptămână,  gratis,  doar  ajutați-mă,  vă  rog!  Nu  mă  lăsați,  că  e  chestie  de  viață  și  de  moarte!
Inutil  să  vă  mai  spun  că  se  uitau  toți  la  mine  ca  la  Casper,  fantoma  aia care  cădea  dintr-o  belea  în  alta.  Au  priceput,  în  cele  din  urmă,  despre  ce  era  vorba  și  s-au  mobilizat  imediat. 
Vorba  lungă,  sărăcia  omului,  nu  vă  mai  plictisesc,  doar  subliniez  că,  la  terminarea  ședinței,  suedezii  au  mai  vrut  o  ceașcă  de  cafea,  bonus,  pentru  a  pecetlui  înțelegerea. 
A,  uitasem:  ca  să  o  mai  scald  în  fața  șefului,  am  pus  mâna  pe  telefon:
-    Mama,  mai  știi  de  delegația  aia  de  la  serviciu?  Ce  zici  tu, dacă  ai  aduce  vreo  câteva  feliuțe  și  pentru  ei  aici,  să  vadă  și  ei   ceva  ce  nu  au  mai  văzut,  te  rog  eu  frumos!  Și  iată  cum  m-am  făcut  și cu  o  farfurie  plină  vârf  cu  felii  pântecoase  de  cozonac,  mustind  de  nucă  și  stafide,  așezate  triumfător  pe  masa  de  protocol,  alături  de  apa  proaspătă  și  rece  ca  gheața.

-     Și ...  ia  zi  tu,  de  unde  ai  luat  apa  și  cafeaua  pentru  birou?  mă întreabă  șeful  la  câteva  zile  de  la  întâmplarea  cu  pricina.
-                       Se  poate,  șefu?  de  la  La  Fântâna cel mai important furnizor de servicii de aprovizionare cu apă și cafea pentru companii.




-          Băi,  fată,  noi  încă  nu  am  semnat  contractul  cu  ei,  rămăsese  pe  luna  viitoare.
-          Noi,  nu,  vecinii  noștri,  da!  Și  nu  înțeleg,  în  ruptul  capului  nu  înțeleg  cum  de  nu  am  fost  noi  primii  din  toată  clădirea  asta,  care  să  beneficieze  de  aprovizionarea  cu  apă  în  sistem  watercooler  și  purificator,  pentru  a  asigura  angajaților  și  partenerilor  noștri  de  afaceri,  apă  la  birou.  Și  nu  numai  de  apă,  dar  și  de  instalarea  și  utilizarea  gratuită  a  unei  mașini  de  espresso  oferite  în  custodie,  care  să  ne  dea,  în  fiecare  moment  al  zilei,  o  ceașcă  de  Kafune  -  energie,  vigoare  și  gust. 





-                      Păi,  de,  ia  vezi  și   tu,  află  cine  este  PR-ul  firmei  și  rezolvă  problema!  Cred  că  o  cunoști,  nu-i  așa?  Iar  partea  cu  protocolul,  rău  îmi  pare  pentru  tine,  dar  e  treaba  ta!

          

               Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017! lângă un pahar de apă cristalină, așteptând să picure  și  ultimul strop de cafea!  Și  vă  jur  că  este  cât  se  poate  de  adevărat!