luni, 13 martie 2017

English for all

            Mie,  una,  mi-a  plăcut  la  şcoală. Cel  mai  mult  și  cel  mai  mult,  în  liceu. 
De  chiulit,  nu  zic  nu,  am  chiulit  şi  eu,  dar  numai  de  la  orele  de  lucru  manual  şi  educaţie  fizică.  Pentru  chiulul  de  la  sport,  îmi  dau  pumni  în  barbă  şi  acum,  la  vârsta  de  ...  dar,  mă  rog,  asta  e  altă  poveste.
                Am  avut  şi  norocul  să  dau  peste  profesori  cu  totul  şi  cu  totul  deosebiţi,  iar  doi  dintre  ei,  profesorul  de  română  şi  cel  de  latină,  în  special, m-au  influenţat  în  toate  modurile  posibile,  ştiute  şi  neştiute,  în  care  se  putea  face  acest  lucru.  Şi  dacă  pui  la  socoteală  şi  faptul  că  proful  de  latină  fusese  unul  dintre  studenţii  apreciaţi  de  George  Călinescu,  atunci  lucrurile  capătă,  parcă,  şi  mai  multă  consistenţă.

banchetul  de  la  finalul  clasei  a  XII-a

                Limbile  străine  studiate,  pe  atunci,  erau,  invariabil,  rusa,  franceza  şi,  destul  de  rar,  germana.  Pentru  limba  engleză -  un  profesor,  maxim  doi  pe  oraş.  Dacă  erai  la  şcoala  potrivită,  cu  profesorul  propriu  în  dotare,  puteai  să  juri  că  ţi-a  pus  Dumnezeu  mâna  în   cap.  Dacă  nu,  ori  învăţai  engleza  singur,  ori  te  mâncau  meditaţiile  la  engleză,  cu  condiţia,  esenţială,  de  fapt,  să  găseşti  un  profesor  disponibil.
                Eu  n-am  făcut  parte  dintre  norocoşi.  
              Engleza  ştiută  de  mine  se  limita  la  câteva  formule  de  salut,  vreo  două  de  prezentare,  de  numărat  până  la  o  sută,  precum  şi  nemuritoarele   cuvinte  I  love  you,  desenate  pe  fundalul  unei  inimi  sângerând  de  moarte  în  filele  oracolelor.  
            Ba  nu,  mint,  eram,  cumva,  superioară  colegilor  de  clasă,  pentru  că  am  fost  prima  care  a  folosit  expresia  don’t  go!  I’ll  be  back  soon!  spre  uimirea  maximă  a  colegilor  şi  fala  mea  eternă.  Omisesem  în  mod  special  continuarea  with  another  cartoon,  ca  să  nu  se  prindă  ei  de  preţioasa  mea  sursă  de  informare,  adică  genericul  de  la  Woody,  woodpecker  show,  de  care  beneficiam  nelimitat  faţă  de  programul  strict  de  la  TV,  din  cauză  de  unchi  preferat,   şofer  de  TIR,  care  mă  cadorisise  cu  un  casetofon  care  mai  şi  înregistra,  spre  nemăsurata  mea  bucurie. 
                Olimpică  la  română,  mă  trezesc  în  clasa  a  XI-a  în  toiul  unui  scandal  de  proporţii,  iscat  de o  greşeală  minoră  a  comisiei  de  corectare  a  lucrărilor.  În  prima  fază,  clasată  pe  primul  loc  pe  judeţ,  îmi  ascuţeam  deja  bombeurile  pentru  faza  naţională,  ce  urma  să  se  ţină,  undeva,  în  capătul  celălalt  al  ţării.
La  vreo  câteva  zile  de  la  concurs,  explodează  ştirea:  că  nu  eu  merg  la  naţională,  ci  o  altă  fată  de  la  alt  liceu.  Eu  apăream  pe  locul  al  doilea,  la  olimpiada  de ...  engleză,  iar  la  română,  nexam,  nimic,  nici  măcar  nu  figuram  prezentă.
                La  început  nu  am  dat  importanţă,  am  crezut  că  este  o  glumă.  
              Dar,  când  dirigintele  nostru,  profesorul  de  română,  a  dat  buzna  în  clasă  înconjurat  de  fulgere,  ca  Jupiter,  hotărât  să  mă  transforme  în  pulbere  şi  scrum,  am  amuţit.  
                Cele  două  olimpiade  se  desfăşuraseră  în  acelaşi  loc  şi  în  aceeaşi  zi  şi,  până  să  apuc  eu  să  deschid  gura,  am  fost  acuzată  că  am  greşit  sala  şi  m-am  prezentat  la  engleză  şi  nu  la  română.  Şi  că,  dacă  am  fost  atât  de   zăbăucă  să  fac  asta,  foarte  bine,  am primit  ce-am  meritat,  adică  locul  al  doilea,  să  stau  acasă  şi  să  nu  mă  duc  la  nicio  naţională,  never  -  ever,  să  deschid  ochii  şi  urechile  mai  bine  altădată.
                Degeaba  miorlăiam  eu  tov.  diriginte,  jur  că  la  română  am  fost,  că  subiectele  erau  scrise  pe  tablă,  nu  aveam  cum  să  greşesc,  că  tabelele  venite  de  la  Inspectorat  erau  tabu,  nu  încăpea  discuţie.
                Om  cu  scaun  la  cap,  proful  a  rămas,  însă,  pe  gânduri,  la  replica  mea  disperat - genială:
-                       Da  de  unde  mama  dracului ( jur  cu  mâna  pe  roșu  că  așa  am  zis)  să  iau  eu  premiul  doi,  tov.  diriginte,  dacă  eu  nici  nu  fac  cursuri  de  engleză?  Ce,  avem  noi  profesor  la  liceu  şi  nu  ştiam?
S-a  apucat  omul  de  anchetă  şi  până  la  urmă  s-a  lămurit  totul:  aveam  amândouă  acelaşi  nume  de  familie,  la  mine  terminat  cu  i  şi  la  ea  cu  e,  acelaşi  prenume:  Camelia  la  ea,  Camelia – Maria  la  mine,  aproape  acelaşi  liceu  -  Industrial  nr.  4  la  ea  şi  Industrial  nr.  6  la  mine.  Curat -  murdar,  ce  mai  ...
De-atunci,  însă,  engleza  și  cu  mine  am  rămas  incompatibile  și  biologic,  și  chimic,  și  semantic,  și  lexical.

Societatea  de  azi  cere  și  tu  trebuie  să  te  conformezi. Limba  engleză  este  atotputernică,  omniprezentă  și  omniscientă.  Pe  orice  fel  de  aparat  pui  mâna  acum,  întâi  trebuie  să  înțelegi  ce  scrie  în  engleză  pe  prima  pagină  a  meniului  și  abia  apoi  să-l  setezi  în  română.  
Și  eu  ce  să  fac?  Să mă  duc  la  liceu,  să  o  iau  de  la  capăt?  Sau  la  meditații?  
Păi,  când?  Că  astea  douăzecișipatru  de  ore  ale  zilei  de  azi  nu  mai  sunt  ca  alea  douăzecișipatru de  ore  ale  zilei  de  atunci,  ăhăăă,  să  fim  noi  sănătoși  ...  în  plus,  pleci  varză  de  la  muncă  și  acasă  te  fac   ăilalți   tocăniță!
-                       Iar  ai  rămas  în  urmă,  mami,  râde  fiu-meu.  Hai  că  te  fac  eu  cultă  și  știutoare  de  engleză!  De  ce  crezi  tu  că  s-a  inventat  internetul?  De  engleză online  ai  auzit?
Și  uite  așa  am  aflat  eu  de  o  platformă  profesională  de  elearning,  pentru  învățarea  limbii  engleze  de  acasă  și,  culmea,  cu  un  profesor  pe  lângă  tine. 


Am  dat  deja  o  raită  pe  acolo  și  ce  să  vezi?  Trai  pe  vătrai,  nene,  în  particoler:  vocabular,  gramatică,  exerciții,  toate  la  botu  calului,  de  la  mine  din  sufragerie.

Păi ... nu  mă  duceam  eu  la  națională  și  la  engleză,  dacă  mă  nășteam  acuma  și  nu  atunci?!

Articol  scris  pentru  proba  cu   nr.  4  Spring  SuperBlog  2017!