luni, 7 noiembrie 2016

Vreau să citesc un sssriller!

           Tare  aiurită  s-a  dovedit  toamna  asta.  Până  mai  ieri,  Retezatul  şi-a  scuturat  promoroaca  peste  noi,  cu  ger  adevărat,  ca  în  luna  ianuarie,  iar  azi  bate  soarele  în  fereastra  bibliotecii  de  zici  că  vine  primăvara  şi  aştepţi  să-ţi  cânte  păsărelele.
            E  pauza  mare  şi  greu,  foarte  greu  de  menţinut  liniştea  în  biblioteca  plină - ochi  de  prichindei  de  clasa  a  treia.  Le-a  dat  doamna  lista  cu  lecturile  suplimentare.
Se  foiesc  şi  caută  nedumeriţi   literele  de  pe  rafturi:  doamna,  dar  de  ce  este  la  C  mare  de  tipar,  cartea  scrisă  de  Ion  Creangă?!


foto  din  arhiva  personală

Mi-e  drag  de  ei  de  mor,  mai  ales  când  rămân  ca  trăzniţi  în  mijlocul  încăperii,  uitând  titlul  sau  autorul  cărţii  după  care  au  venit.
-                      Spune-mi  ceva  despre  carte,  despre  ce  se  întâmplă  în  ea,  ca  să  te  pot  ajuta,  îi  încurajez  eu.
-                      Ăăă,  ceva  cu  o  fetiţă  şi  un  câine ...  se  rătăcesc  în  pădure,  îşi  aminteşte  un  băieţel  mai  înfipt.
-          E  bună  asta?  şi  le  întind  ”Dumbrava  minunată”.
-                      Daaa,  asta  este  şi  se  pregăteşte  s-o  zbughească  pe  uşă  cu  tot  cu  carte.  Îl  prind  de  guler,  mai  mult  din  zbor  şi  îl  pun  să  semneze  pe  fişă.
-          Dar  eu  nu  am  semnătură,  scânceşte  o  fetiţă.
-                      Nu-i  bai,  îți scrii  numele  de  familie  sau,  dacă  vrei,  cum  te  strigă  pe  tine  mama  acasă.
Mai  acum  câteva  săptămâni,  un  ţânc  foarte  important  de  clasa  a  patra,  a  intrat  şi  m-a  anunţat  oficial:
-           Vreau  să  citesc  un  „sssriler”,  că  mie  astea  îmi  plac!
-          Zău...i-auzi ...  păi  și  cum  ai  ajuns  tu  la  concluzia  asta?
-                      La  mine  acasă,  toată  familia  citește:  tata -  seara,  înainte  de  culcare,  mama – când  îi  dă  să  sugă  frățiorului  meu,  iar  sora  mea  citește  cărți  de  dragoste,  dar  nu  cred  că  mie  îmi  plac  alea.  Eu  vreau  ”sssriller”.

Te  pui  cu  preferinţele  literare  ale  omului?!

Cu  cei  de  la  liceu,  însă,  se  schimbă  treaba.  Trebuie  să  fii  în  temă  cu  tot  ce  apare  nou  pe  piață,  cu  tendințele  actuale  și  cele  din  viitorul  apropiat  măcar,  că  altfel  ești  mâncat.  Ca  să  nu  mai  spun  că  mă  uit  ca  disperata  și  la  serialele  online  agreate  de  ei,  că  nu  pot  risca  să  mă  catalogheze  drept  o  babă  depășită,  care  habar  n-are  ce  înseamnă  o  carte  cool  sau  un  film  super.  Trebuie  să  le-o  iau  și  înainte, pentru  că  e  la  mare  modă  să  vină  și  să  mă  interpeleze:
-       Doamna,  ce-mi  recomandați  să  citesc  și  să  nu  mă  plictisească?
Și  așa  am  ajuns  să  fac  un  târg,  eu  și  cu  mine:  la  două  cărți  citite  pentru  a  fi  în  ton  cu  ei,  citesc  o  carte  și  pentru  sufletul  meu. 

Miroase  a  vacanță  de  iarnă, a  sărbători  cu  colinde,  ger,  nopți  lungi  și,  dacă  avem  noroc,  zăpadă.  Miroase  a  ciocolată  caldă  și  a  ceai  cu  lămâie.  Miroase  a  prăjituri de  casă,  a  mere  coapte,  a  scorțișoară  și  vanilie.  Și,  cel  mai  important,  miroase  a  dimineți  fără  alarma  deșteptătorului,  a  dimineți  cu  întors  pe  partea   cealaltă  în  moliciunea  caldă  a  pilotei  și  a  pernelor, cu  zâmbet  de  zi  nouă  adresat  celui  de  lângă  tine,  cu  ceașca  de  cafea  băută  în  tihnă,  în  pijamale  și  papuci. Și  a  citit  în  voie,  pe  alese  și  pe  vrute,  lângă  geamul  împodobit  cu  steluțe  de  polistiren  și  chiseaua  plină  de  bomboane  învelite  în  staniol  colorat.

Partea  cea  mai  frumoasă  a  slujbei  mele  de  bibliotecar  școlar  este  să  caut  cărți  pe  site-urile  de  specialitate.  Și  cea  mai  grea.  
Să  nu-mi  spună  mie  nimeni  că  poate  naviga  printre  sutele,  miile  de  titluri  fără  să  le  vrea  pe  toate,  fără  să  se  piardă  și  să  se  regăsească  de  milioane  de  ori,  fără  să  uite  ce  anume  caută  și  fără  să  depășească  mult,  foarte  mult,  suma  alocată.  Tocmai  de  aceea,  de  vreo  lună  întreagă,  butonez  și  caut,   pun  de-o  parte,  mă  întorc,  le  șterg  și  pun  altele.   Dar  am  reușit,  am  găsit!


            Trei  secțiuni  pune  la  bătaie  editura  RAO  pentru  cei  interesați:  RAO  Thriller,  RAO  clasic  și  Ficțiune  tineri.
            Și,  devotată  înțelegerii  făcute,  am  reușit  să  aleg:
-           Prințesa  lupilor,  de  Cathryn  Constable 

-          Tarta  cu  mere  a  speranței,  de  Sarah  Moore  Fitzgerald,  ambele  de  la  secțiunea  Ficțiune  tineri;


și  pentru  mine,  doar  pentru  mine,  Cine  a  ucis-o  pe  Nora  Jones?,  de  Eugen  Ovidiu  Chirovici,  ”sssriller”  carevasăzică. 




Prea  mulți  dintre  copiii  din  ziua  de  azi  sunt  debusolați,  neîncrezători,  marcați  de  tot  ceea  ce  văd  în  jurul  lor. Ei  vin  la  bibliotecă  și  îmi  povestesc  lucruri  importante  pentru  ei,  mă  întreabă,  îmi  cer  părerea,  așteaptă  răspunsuri.  Nu  le  am,  nici  măcar  a  suta  parte  din  ele  nu  am,  așa  cum  nici  părinții  sau  educatorii  lor  nu  au.  Dar  încercăm  din  răsputeri  să  le  netezim  drumul  spre  ele.  Și  de  aceea  trebuie  să  fiu  extrem  de  atentă  la  mesajele  pe  care  le  transmit.
Nu  cunosc  cărțile  alese,  nici  autorii.  Am  citit,  însă,  recenziile  și  m-am  decis  să  încerc:  le  citesc  eu  prima  și  apoi  le  vorbesc  copiilor  despre  ele.  Cele  două  cărți  din  secțiunea  pentru  tineri  sunt  despre  prietenie,  despre  ”puterea  vindecătoare  a  dragostei  și  a  sincerității”,  despre  visuri, și  frumoase  și  urâte,  și  despre  obstacole.  Și  ce  poate  fi  mai  frumos,  mai  potrivit  cu  vârsta  liceenilor  mei?
Cât  despre  cea  de-a  treia ... mi-e  rușine,  dar  trebuie  să  recunosc:  n-am  citit  nimic  de  acest  autor  și  cum  eu  sunt  fan  înrăit  al  autorilor  români,  orizontul  meu  literar  nu  va  avea  decât  de  câștigat.



                                  
Articol  scris  pentru  proba  sponsorizată  de  Editura  RAO,  SuperBlog  2016!