miercuri, 16 noiembrie 2016

Sunt fan declarat al zdrăngănelelor!

            N-am  fost  niciodată  o  silfidă.  
           Drept  că  nici  ca  un  hipopotam  n-am  arătat  întotdeauna,  doar  ultimii  ani  mi-au  purtat  sâmbetele  și  mi-au  încărcat ceva  kilograme  (mai  multe )  peste  limita  admisă.
            Rău  când  atârnă  hainele  pe  tine  ca  pe  gard,  dar  și  mai  rău  când  pocnesc  cusăturile  taman  pe  ungherele  cele  mai  bine  ”căptușite”.  Oamenii  supraponderali  luptă  pe  două  fronturi:  lupta  cu  kilogramele  este  infinit  mai  ușoară  decât  cea  cu  prejudecățile. Așa  că,  pentru  mine,  cel  puțin,  a  ieși  în  stradă  fără  să  rănesc  simțul  estetic  al  majorității  trecătorilor,  este  o  mare  provocare. 
            E  adevărat  că  există  și  avantaje  în  situația  de  față:  cine  mă  vede  o  dată,  clar  că  nu  mă  mai  uită  în  veci  și  asta  fără  nici  cel  mai  mic  efort  din  partea  mea.  Dar,  dacă  vreau  să  și  personalizez  apariția  mea  monumentală,  se  schimbă  un  pic  datele   problemei.
            Să  o  luăm  pe  îndelelete:  sun  fan  declarat  al  zdrăngănelelor  de  orice  fel.  Și  nu  e  chestie  doar  de  gust,  este  un  subterfugiu  genial,  care  se  cheamă  distragerea  atenției.  Păi... orice  aș  face,  orice  culoare  aș  îmbrăca,  o  anumită  parte  a  corpului  meu,  nu  spun  care,  iese  în  evidență  ca  o  minge  de  fotbal  vopsită  artistic  în  roșu,  pe  o  pășune  plină  de  cornute  de  sex  masculin.  Ochii  celorlalți  văd,  înregistrează  și  se  întorc,  ostentativ,  în  direcție  opusă.  Dar,  dacă  la  încheietură  strălucesc  vreo  câteva  brățări  finuțe,  care  chicotesc  zglobii  ori  de  câte  ori  mâna  ta  schițează  o  tentativă  de  mișcare,  atunci,  garantat,  ochii  interlocutorului  își  vor transfera  centrul  de  interes  asupra  acestora,  cercetând  cu  aviditate  să  ghicească  numărul  exact  și  materialul  din  care  sunt  făcute.
Concret:   să  tot  fie  vreo  cinci -  șase  ani  de  atunci:  aveam  de  predat  o  lucrare  foarte  importantă,  de  vreo  două  sute  de  pagini,  biroului  ierarhic  superior  situat,  nici  mai  mult,  nici  mai  puțin,  decât  la   șaptezeci  de  kilometri  distanță  de  orașul  meu  de  reședință.  Nimic  anormal  până  aici,  așa  că  am  luat  dosarul,  m-am  urcat  frumușel  în  microbuzul  care  acoperea  traseul  respectiv  și  am  ajuns  la  destinație  roșie  la  față,  un  pic  cam  răvășită  și  cam  ciufulită,  dat  fiind  că  erau  patruzeci  de  grade  la umbră  și  cu  vreo  zece  în  plus  în  microbuzul  fără  aer  condiționat.  Pe  coridoarele  instituției,  lume  ca  la  iarmaroc.  Am  mai  așteptat  vreo  jumătate  de  oră  în  picioare,  apoi,  în  sfârșit,  am  fost  poftită  înăuntru.  Prima  impresie  pe  care  le-am  făcut-o  duduilor  de  acolo  ...  mai  bine  să  nu  știți.  M-au  înregistrat,  m-au  ștampilat  și  mi-au  cerut  dosarul.  În  momentul  în  care  l-am  întins,  datele  problemei  s-au  schimbat  radical.  Primisem  de  câteva  zile  o  brățară superbă,  cu  pietre  de  coral  alb  natural,  montate  în  două  rânduri  de  zale  delicate  de  argint,   iar  doamnele  respective  au  fost,  pur  și  simplu,  hipnotizate  de  ea.  Și-au  adus  aminte  că  afară  este  caniculă  și  că  vin  de  departe  și  mi-au  oferit  imediat  un  scaun  și  un  pahar cu  apă  rece,  în  schimbul  informațiilor  esențiale  despre  brățară  și  proveniența  ei.  Le-am  refuzat  politicos  și  am  plecat.
Nu  mă  credeți?  Încercați!  Aveți  grijă  că  dau  dependență,  că  doar  așa  am  ajuns  să  am  o  colecție  impresionantă  de  brățări,  iar  ultimele  două  achiziții  de  la  Answear.ro  sunt  de-a  dreptul  bestiale.


                                                       

                                                                                                  
          






               




               
















               Asta  este  partea  cea  mai  ușoară și  cea  mai  distractivă.  Adevărata  provocare  intervine  la  alegerea  artileriei  grele,  adică  îmbrăcămintea  cea  de  toate  zilele.
            O  fustă  simplă,  ușor  conică,  într-o  culoare  neutră,  pretabilă  la  cât  mai  multe  combinații  coloristice,  este  piesa  de  bază,  fără  de  care  nu  exiști. 




            O  poți  asorta,  practic,  cu  orice  îți  trece  prin  cap:  cu  un  pulover  haios,  cu  un  top  strălucitor  sau  cu  preferatele  mele,  bluzele  vaporoase,  discrete  și  fluide,  ce-ți  alintă  pielea  la  fiecare  boare  de  vânt.



            M-am  topit  ca înghețata  la  soare  atunci  când  am  dat  cu  ochii  de  bluza  asta  modern  retro  de  la  Medicine.  Un  vis   ca  o  catifea,  o  mângâiere  ușoară  ca  un  fulg,  o  apariție  feminină  și  elegantă.    Mai  că-ți  vine  să  renunți  și  la  vreo  două dintre  subterfugiile  amintite  mai  devreme. 


            Și  merge  și  în  serile  splendide  de  toamnă,  acoperită  doar  de  un  cardigan  ușor,  într-o  culoare  contrastantă,  pentru  mai  mult  impact  vizual.


            Eu,  una,  n-am  cunoscut  nicio  femeie  care  să  reziste  în  fața  unei  perechi  de  pantofi  cu toc.  Păcătoși  mai  sunt  acești  pantofi,  frate:  alungesc  picioarele,  subțiază  glezna  și  te  fac  să  plutești  pe  stradă,  în  loc  să  mergi,  așa,  ca  tot  omul.   Dar  ce  te  faci  când  nu  ai  nicio  șansă  să  stai  pe  tocuri  fără  să  pari  scăpată  de  la  circ,  cocoțată  pe  ditamai  cataligele,  ca  o  barză  în  mijlocul  iazului?
            E  simplu:  s-au  inventat  pantofii  fără  toc,  dar  cu  modele  dantelate,  sau  cu  ornamente  prețioase,  adevărate  bijuterii  de  purtat  în  picioare. 


            


                                   


















               Gata,  mă  duc  să  mă  îmbrac,  să  mă  parfumez,  să  mă  încalț  și  să  plec.
            Mă  duc  la  plimbare,  că  mi-am  cumpărat  pantofi  noi,  de  lac  și  trebuie  să  le  fac  rodajul.  




               Dau  o  raită  pe  bulevard,  prin  magazine  și  prin  parc  și  apoi  mă  întorc  să  văd  ce  mărfuri  sunt  puse  la  bătaie  pentru  Black  Friday  pe  Answear.ro. 

   Articol  scris  pentru  SuperBlog  2016,  proba  cu  nr.  18 -  Lift  Me  Up!