O fetiță
cu ochi de
mură și codițe
de grîu copt
m-a întrebat zilele
trecute:
-
Doamna, ați
fost vreodată în
excursie în Vietnam?
-
Nu, n-am
fost, am răspuns.
De ce mă
întrebi?
-
Aaa, doar
așa... știți, mătușa
mea a venit
acum de acolo
și ne-a povestit
multe lucruri frumoase.
Pentru mine,
cel puţin în
ultimii ani, vacanţa
ideală a însemnat
o carte citită
la umbra unui
brad sfătos, pe
malul unui pârâu
vesel, al cărui
clipocit mi-a adus,
întotdeauna, o stare
de bine, de
liniște și de
împăcare.
Cu Retezatul
şi Parângul străjeri
de-o parte și
de alta a
depresiunii, Valea Jiului îți
pune la picioare
sute de astfel
de locuri de
poveste, cu brazi
şi ape repezi
şi tumultoase, cu stânci
golașe la poalele
cărora se îndulcește
afina și zmeura,
cu schiori pricepuţi
sau mai puţin
pricepuţi, alunecând pe
pârtiile din Straja,
sau cu traseele
fabuloase şi îndrăzneţe
pe care se
desfăşoară competiţiile Oslea
Night Ridge Run
şi Red Bull
Oslea Hiride, singura
competiţie de hike
şi ride din
România.
 |
| foto din arhiva personală |
Dar ... ce-ar
fi dacă ... măcar
virtual ...
Vietnam.
Tot
ceea ce știu
despre această țară
încape în jumătatea
de pagină wikipedia,
așa că am
hotărât să mă documentez serios.
O vacanță reușită
are nevoie de cel puțin un partener
de schimbat impresii,
așa că am purces
la convingerea prietenelor
mele, Adriana și
Sabina, spre a
mă însoți în
turul meu virtual.
-
Exact Vietnam!
Că s-a terminat
lista cu oferte de
vacanță, ce să
zic! Adriana era,
evident, într-o fază
în care deplasarea
la capătul celălalt
al pământului, fie
ea și virtuală, nu
constituia o opțiune
imediat necesară.
-
De ce
nu o chemi
pe mătușa fetiței,
să te pună
la curent, la
cald, aș zice?
Sabina înclina să-și
facă bagajele din
prima, deși mai
avea ceva nelămuriri.
Zis și
făcut și iată
cum, într-o după – amiază splendidă
de toamnă, pierdute în
aburii îmbietori ai cafelei,
trei femei deapănă
povești exotice, fascinate
de un tărâm al emoțiilor
intense, în care
lacrimile se împletesc cu
zâmbetele și durerea
cu bucuria de
a trăi, într-o proporție
covârșitor mai amplă
decât am auzit
și experimentat vreodată.
-
Eu
n-am fost în
vacanță, își începe
femeia povestirea. Am făcut parte
dintr-o misiune umanitară,
organizată de o
asociație elvețiană. Am
să vă povestesc
ceea ce m-a impresionat pe
mine extrem de
tare, dincolo de
frumusețile acestei țări,
pe drept cuvânt
apreciate și lăudate.
În primul
rînd, acolo îmbătrânești pe un
singur trotuar dacă
îți dă prin
minte să respecți
regulile de circulație.
Scuterele sunt la
putere, încărcate cu
de toate, de
la oameni la
porci și alte
animale și trebuie
să treci strada
printre ele, nici
prea repede, dar nici prea
încet.
 |
| foto din arhiva Sabinei |
Aerul este
dulce, la propriu.
Mâncarea este peste
tot, pe stradă,
pe trotuare, în
case, iar conceptul
de sare în
bucate nu s-a
inventat și vietnamezii
nici nu sunt
dornici de așa
ceva. De cele
mai multe ori,
mâncarea este pregătită
cu apă din
Mekong, râul cu
o deltă imensă,
care adăpostește și
hrănește culturi de
orez care dau
chiar trei - patru
recolte pe an.
 |
| foto din arhiva Sabinei |
 |
| foto din arhiva Sabinei |
Misiunea noastră a avut ca destinație finală o școală din Saigon, de fapt o creșă cu școală, cantină și dormitor. Uitați tot ceea ce știați despre aceste lucruri! Acolo totul se desfășoară într-un alt ritm, sub o altă formă și cu un alt înțeles.
 |
| Școala - foto din arhiva Sabinei |
 |
| Cantina - foto din arhiva Sabinei |
 |
| Dormitor - foto din arhiva Sabinei |
 |
| Creșa - foto din arhiva Sabinei |
Doar copiii sunt
la fel peste
tot: minunați, plini
de entuziasm, amabili
și interesați, în
ciuda diferențelor uriașe
dintre culturile noastre.
După o zi
infernală, seara, în
camera noastră de
hotel am găsit
un musafir.
 |
| foto din arhiva Sabinei |
Evident că țipetele
mele nu au
rămas fără urmări,
dar băiatul de la recepție
care a sosit
într-un suflet, s-a
dezumflat instantaneu și
mi-a zis pe
un ton de
reproș:
-
Noi
putem să o
luăm, dar să
știți că mănâncă
țânțarii!
Primii pași: cu
cine, cum și pe unde?
Pe mine,
una, m-a convins.
Asta sigur este
o
altfel de vacanță
și cine ar
fi mai potrivit
să îmi ofere soluții
decât CND Turism -
Vacanțe Speciale, adică
agenția specializată în
organizarea de vacanțe
personalizate, a căror misiune
este foarte clar
menționată în denumirea
ei: Ce Ne Dorim în Turism -
Vacanțe Speciale.
Selectez curajoasă
opțiunea cu oferte circuite
de
pe site-ul lor și
aleg programul de
15 zile, cu
transport cu avionul.
Nu este recomandat
pentru odihnă și
relaxare, este adevărat,
dar oferă prilejul
de a vizita
foarte multe obiective
și de a
pătrunde în atmosfera
amețitoare a Vietnamului.
Dau click
pe detalii program
și găsesc imediat
ceea ce mă
interesează: în primul
rând, plimbare cu
ricșa în zona
veche a orașului
Hanoi și un
tur printre cele
mai importante puncte
de atracție ale
orașului: Palatul Prezidențial,
Templul Literaturii, Pagoda
pe un pilon,
etc.
Apoi, croazieră în
Golful Ha Long,
ocolind unele din
cele 3000 de
stânci din calcar,
cu denumiri amuzante:
banană, broască țestoasă,
elefant.
A, asta căutam:
excursie în Ho
Chi Min (
Saigon ), orașul scuterelor, scena tuturor
minunățiilor povestite de
interlocutoarea noastră, cu celebrele tunele
subterane, unde au locuit localnicii
în timpul războiului
cu americanii și
croaziera pe fluviul
Mekong.
Un aspect
deloc de neglijat
mi s-a părut
faptul că ni
se oferă posibilitatea
efectuării de circuite
cu avionul. Imaginați-vă
cum ar fi ca,
după o călătorie de mii
de kilometri, să
te trezești cu
mașina în miezul
oceanului de scutere.
În final: cere
oferta, studiază, alege
și fă rezervare!
Singura
problemă: am făcut
rezervare pentru trei
persoane, pe care
a trebuit să
o anulez, pentru
a face din
nou, aceeași rezervare,
pentru patru persoane:
o uitasem pe
Mihaela!
Articol scris
pentru proba cu
nr. 21, SuperBlog 2016!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu