vineri, 4 noiembrie 2016

Dragoste și PartySnap!

            Unsprezece  luni,  trei  zile  şi  douăsprezece  ore  fix  au  trecut  de  când  a  venit  el  la  noi  în  firmă.  Dar  cine  mai  stă  să  le  numere?!
            De  tot  atâta  timp,  eu  nu  mai  am  somn.  S-au  dus  pe  pustii  nopţile  în  care  dormeam  buştean,  cu  vise  frumoase,  sau  chiar  fără  vise,  s-a  topit  şi  bucuria cafelei  de  dimineaţă  de  la  birou,  cu  bârfele  ei  mici  şi  nevinovate,  pierdute  şi  de  negăsit  sunt  şi  escapadele  de  vineri  seară,  cu  colegii,  la  băruleţul  din  centru. 
Pe  toate  mi  le-a  furat  el.
            M-am  îndrăgostit  nebuneşte  şi  iremediabil,  din  prima  secundă.  Culmea  este  că  nu  am  nicio  şansă,  nici  în  viaţa  asta,  nici  în  toate  celelalte  viitoare,  pentru  că  el  este  foarte,  foarte  însurat  cu  o  foarte,  foarte  frumoasă  soţie,  de  care,  se  vede  cu  ochiul  liber  de  la  etajul  zece  al  firmei  noastre,  este  foarte,  foarte  îndrăgostit. 
            Da,  dar  te  pui  cu  inima?  Când  o  apucă  pe  ea  dorul  şi  jalea,  nu-i  chip  să  o  potoleşti.  Dar  ce  n-am  încercat,  ce  n-am  făcut,  cât  oi  fi  plâns,  cât  m-oi  fi  lamentat,  Dumnezeu  cu  mila,  dar  n-am  reuşit  nicicum  să  mi-l  scot  din  suflet.

inima

            Acum,  m-am  resemnat.  Mă  uit,  oftez,  sângerez  de  moarte  pe  dinăuntru,  iar  pe  dinafară  îmi  desenez  o  tentativă  de  zâmbet,  îmi  dau  cu  prea  mult  parfum,  mi-am  scurtat  toate  fustele  şi  mi-am  decoltat  toate  bluzele  şi  mă  duc  la  el  în  birou,  în  fiecare  zi,  pentru  „lămuriri”  la  situaţia  urgentă  pe  care  o  am  de  făcut.
            Ileana,  colega  mea  de  bancă  din  liceu  şi  prietena  mea  cea  mai  bună,  lucrează  la  biroul  alăturat  şi  mă  trage  de  mânecă  de  fiecare  dată  când  mă  vede  că  îmi  aranjez  şuviţele  rebele  de  păr:
-                       Iar  te  duci  la  el,  zăbăuco?  Stai  naiba  locului,  că  o  să  arzi  în  focul  iadului  veşnic,  că  le  strici  casa  şi  e  păcat,  că-s  oameni  buni!  Ce  ai  face  dacă  ai  fi  în  locul  nevesti-sii  şi  i-ar  da  târcoale  o  descreierată  că  tine?
-                      Ssst,  taci  şi  nu  mă  mai  toca  la  cap  degeaba!  Eşti  conştientă,  cred,  că  aia  nu  ar  mai  apuca  altă  zi  în  aceeaşi  firmă  cu  el,  nu?
-                      Ptiu,  diavol  ce  eşti!  Treaba  ta,  să  nu  zici  că  nu  ţi-am  spus  şi  Ileana,  familistă  convinsă,  cu  un  soţ  care  adoră  aerul  pe  care  ea  îl  respiră  şi  cu  doi  copii  ca  nişte  păpuşi,  se  închină  şi  îşi  vede  mai  departe  de  treabă.  Nu  te  pui  cu   dragostea  omului!
Ce  vreau  eu  să  vă  povestesc  este  despre  petrecerea  de  ziua  mea,  care  a  fost  săptămâna  trecută.  Nu-i  frumos  să  întrebaţi  o  doamnă  câţi  ani  are,  aşa  că  nici  nu  vă  spun,  dar,  dacă  aveţi  puţintică  răbdare,  o  să  aflaţi  cum  m-am  ales  eu  cu  poze  romantice,  poze  în  care  obiectul  dorului  şi  al  afecţiunii  mele  nesfârşite,  adică  EL,  mă  ţine  în  braţe  şi  se  uită  la  mine  cu  atâta  dragoste,  încât  îmi  vine  să  plâng  şi  mie,  de  bucuroasă  ce  sunt. 
Am  dat  sfoară  în  birou  de  superpetrecerea  mea,  la  barul  la  care  obişnuiam  să  mergem  cu  toţii.  Şi  am  întrebat  în  dreapta  şi  în  stânga  de  niscaiva  profesionişti  ai  fotografiatului,  cu  gândul  să  obţin,  în  limite  legale,  evident,  şi  cu  acordul  tuturor  persoanelor  implicate,  nişte  superpoze  cu  el  şi  cu  mine. 
Salvarea  a  venit  tot  de  la  Ileana,  care  n-a  bănuit  nici  atunci  şi  nici  acum,  planul  meu.
-          Tu  doar  te  prefaci  sau  chiar  n-ai  auzit  de  fotodivertisment?
-          Păi,   te  mint  eu  pe  tine?  Ce  este  şi  cu  ce  se  mănâncă  asta?



-                      Se  foloseşte  un  display  alb  mare,  cu  touch  screen,  conectat  la  un  aparat  foto  şi  o  imprimantă.  Am  văzut  şi  probat  asta  Crăciunul  trecut,  la  firma  la  care  lucrează  bărbatu-meu.  Se  fac   fotografii  obişnuite (10 – 15 cm),  care  se  pot  imprima  direct  sau  se  pot  trimite  pe  Facebook  sau  e-mail  în  timpul  petrecerii,  sau  chiar  fotografii  magnetice,  dacă  vrei.  Se  manevrează   uşor,  ca  telefonul   mobil  şi  se  pot  fotografia  chiar  40  de  persoane  odată.  Cel  mai  interesant  este  că  se  pot  adăuga,  în  poză,  obiecte  vesele,  în  funcţie  de  tematica  aleasă  de  tine,  sau  te  poţi  fotografia  pe  un   fundal  verde  şi  apoi  pozele  vor  fi  plasate  imediat  pe  un  peisaj  ales  dinainte   sau  chiar  creat  cu  ocazia  evenimentului.





Mi  s-a  aprins  ideea  instantaneu.  Ocazia  perfectă  pentru  sufleţelul  meu  ce  tânjeşte  de  atâta  timp  după  îmbrăţişările  lui.  Măcar  virtuale,  ce  naiba!
Am  luat  legătura  cu  cei  de  la  PartySnap  şi  le-am  explicat  ceea  ce  vreau.
Am  setat  patru  peisaje  superbe,  care  vor  fi  folosite,  la  cerere,  de  către  invitaţii  mei.  Pe  lângă  astea,  a  mai  fost  setat  un  peisaj  super – supra – sensibilizant  pe  care  a  fost  plasat  dinainte  chipul  meu,  urmând  ca  fiecare  dintre  invitați  în  parte  să  facă,  la  un  moment  dat,  o  poză,  spre  a  fi  plasată  pe  același  fundal.  Adică,  eu  cu  fiecare  dintre  ei. 
Petrecerea  a  fost  una  de  pomină,  ce  să  vă  mai  spun!  Dacă  nu  mă  credeţi,  intraţi  pe  Facebook,  că  e  plin  de  poze  care  mai  de  care  mai  trăznite:  cu  pălării,  cu  tatuaje  înfiorătoare  sau  amuzante,  cu  colegele  mele  în  rochii  de  seară,  căţărate  pe  Everest,  cu  băieţii  atârnaţi  de  catargul  unei  corăbii  de  piraţi,  cu  căpitanul  lor  fioros,  beneficiind  de  capul  meu,  se-nţelege  de  la  sine,  nu?


Şi  când  ultimul  invitat  şi-a  luat  rămas - bun  şi  a  închis  uşa  în  urma  lui,  am  răsuflat  uşurată  şi  am  purces  să  verific  dacă  mi-a  ieșit  planul.  Brici  a  mers,  nu  alta!  Uite,  aici  Ileana  râde  cu  gura  până  la  urechi  de  privirea  mea  languroasă,  în  astalaltă,  mă  uit  cu  jind  la  șeful  care  se  încruntă,  dincoace  contabila  îmi  pune  coarne  pe  aceeași  privire  pe  care  am  afișat-o  și  cu  Mariana  de  la  Administrativ,  și  cu  Adriana  de  la  secretariat,  și  cu  Nelu  de  la  magazie.  Și,  bonus:  obiectul  afecțiunii  mele  mute,  într-o  fotografie  numai  și  numai  cu  mine,  într-un  decor  de  vis.

foto  arhiva  personală

Ce,  nu  sunteți  de  acord?  Treaba  voastră!  Poftiţi  pe  la  mine,  că  mi-e  plină  casa  de  asemenea  fotografii,  şi  obişnuite  şi  magnetice,  şi  pe  uşa  de  la  frigider,  şi  pe  oglinda  de  la  baie,  şi  pe  noptiera  din  dormitor.  Parola  de  la  contul  meu  de  e-mail  nu  v-o  dau,  nu  mă  mai  rugaţi  degeaba,  că  pozele  de  acolo  le  păstrez  pentru  când  se  vor  uza  cele  din  casă,  sau  până  când  mi  se  acreşte  mie  de  atâtea  drăgălăşenii  şi  atâta  iubire  împrăştiată  în  toată  casa. 
Doar  ştiţi  că  de  la  dragoste  împărtăşită  ţi  se  poate  apleca,  nu? 

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2016,  proba  sponsorizată  de  PartySnap!