miercuri, 2 noiembrie 2016

Când proiectezi un vis

           Nu  m-am  gândit  niciodată  să  mă  mut  la  ţară.  Eu  am  crescut  pe  beton,  între  blocuri,  cu  cheia  de  gât,  cu  ambii  părinţi  la  serviciu  şi  muuult  timp  liber.  Mai  mergeam  la  ţară,  în  vacanţa  de  vară,  la  bunici,  nu  zic  nu,  dar ,  acolo,  două -  trei  săptămâni,  nu  mai  mult.
            Soţul  meu,  în  schimb,  a  fost  crescut  exclusiv  de  bunici,  la  ţară,  până  la  vârsta  de  şapte  ani,  când  a  fost  realocat  în  lumea  citadină,  pentru  mersul  la  şcoală.  Pentru  el,  viaţa  ideală   a  fost  şi  este  în  continuare,  la  curte,  cu  orătănii  multe  în  preajmă,  cu  trei  căţei  şi  patru  mâţe,  cu  prune  bistriţene  pentru  pălincă  şi  vie  de  producătoare  neagră  pentru  vin. 
            Cum – necum,  m-a  molipsit  şi  pe  mine.  De  obicei,  eu  sunt  responsabilă  de  partea  cu  ideile,  idioata  familiei,  deci,  iar  el  cu  execuţia  lor.  În  termeni  de  toată  ziua,  eu  spun  şi  el  face.  De  data  asta,  a  fost  invers:  el,  proaspăt  ieşit  la  pensie,  a  spus:  ne  mutăm  la  ţară  şi  eu  am  aprobat:  da,  dar  unde?
            Şi  uite-aşa  a  început  aventura  vieţii  noastre. 



            Într-un  colţ  de  sat  din  Bistriţa  -  Năsăud,  moştenise  el,  de  la  bunică,  un  teren.  Acolo  ne-am  hotărât  să  ridicăm  o  casă,  nu  prea  mare,  dar  nici  mică,  tocmai  potrivită  pentru  nevoile  noastre.  Şi,  pentru  că  nu  se  ştie  niciodată  unde-i  va  purta  viaţa  pe  cei doi  copii  ai  noştri,  cel  mai  important  lucru  din  toată  treaba  asta  cu  construitul,  ni  s-a  părut  să  durăm  o  locuinţă  care  să  corespundă  şi  nevoilor  lor  viitoare. 
            Niciunul  dintre  noi  nu  avea  habar  de  unde,  cu  ce  şi  cum  se  începe  o  asemenea  lucrare.  Să  trăiască  domnul  Google,  care,  după  nşpe  mii  de  butonări,  ne-a  oferit  soluţia  pe  tavă:  ”contactaţi  un  specialist,  care  vă  va  ajuta  cu   proiecte  de  case   adaptate  dorinţelor  şi  nevoilor  voastre  şi,  pe  deasupra,  cu  cele  mai  bune  soluţii  pentru  diminuarea  costurilor  de  construcţie,  remodelare  şi  întreţinere”.
            Fireşte  că  următorul  pas  a  fost  căutarea  unui  birou  de  proiectare care  birou  trebuia  să  ne  împace  pe  amândoi:  eu -  dacă  se  poate,  să  se  și  curețe  singură,  că  mi  s-a  cam  luat  de  cățărat  în  geamuri  și  de  scuturat  covoare;  el -  să  aibă  pat  și  duș  cu  apă  caldă.  Bine,  bine,  dacă  geamuri  nu,  covoare  nu,  camere  nu,  mai  bine  găurim  un   butoi,  încălzim  apa  la  soare  și  cumpărăm  un  pat  pliant,  ce  atâta   tevatură???


            Noroc  cu  specialiștii  de  la  AIA  Proiect,  care  nu  se  ocupă  doar  de  proiectare,  ci   și  de  audit  energetic,  evaluare  imobiliară  și  servicii  auxiliare.
            S-au  distrat  ei  ce  s-au  distrat  pe  seama  cerințelor  noastre,  dar  treaba  este  treabă,  așa  că  au  luat  un  creion,  o  hârtie  și  ne-au  rezolvat  în  doi  timpi  și  trei  mișcări.  Casa  pe  care  ne-o  doream  a  început  să  prindă  contur:  o  locuință  cu  parter  și  mansardă  pentru  patru  persoane,  cu  elemente  de  design  atât  tradiționale,  pentru  noi,  cât  și  moderne,  pentru  copiii  noștri.  Mi-am  dorit  întotdeauna  spații  largi,  deschise,  camere  luminoase,  dar  aveam  nevoie  și  de  un  proiect  tehnic  complet ,  personalizat  și  flexibil,  care  să  permită  modificări  în  funcție  și  de  cerințele  copiilor  noștri,  de  locul  unde  vom  construi  și  de  bugetul  disponibil.  Un  proiect  de  casă  bine  realizat  arată  atât  punctele  forte,  cât  și  punctele  slabe  ale  locuinței. 


            Cea  mai  arzătoare  problemă  în  construirea  și  amenajarea  unei  locuințe,  cred  eu,  este  cea  a  încălzirii  acesteia,  a  asigurării  confortului  interior,  în  general.  Dacă-ți  îngheață  nasul  când  te  uiți  la  îmbrățișările  pătimașe  din  telenovela  preferată,  încercând  să  faci  economii  la  factură  sau,  dimpotrivă,  te  topești  de  cald  în  miezul  verii,  mai  ceva  ca  afară,  poți  să-ți  pui  și  roboți  multifuncționali  în  loc  de  mobilă,  că  tot  n-ai  realizat  nimic.


            În  ceea  ce  privește  estetica,  lucrurile  au  fost  mai  simple.  Proiectantul  a  înțeles  ceea  ce  ne  place,  ne-a  pus  în  valoare  preferințele,  ghidându-se  după  principiul  că  acasă  înseamnă  un  spațiu  care  să-ți  facă  plăcere  și  să  te  relaxeze,  dincolo  de  canoanele   impuse  de  designul  actual. 
            Casa  noastră  va  fi  o  locuință  cu  parter  și  mansardă,  cu  acoperiș  în  două  ape,  tencuită  și  vopsită  în  culoarea  bej.  Parterul  este  format  din  living,  un  dormitor,  bucătărie  conectată  la  zona  de  luat  masa,  cămară,  baie  și  garaj.  Mansarda  cuprinde  două  dormitoare  și  o  baie.   Să  ne  găsim  fiecare  locul,  să  nu  ne  simțim  sufocați  de  pereți  prea  înghesuiți  sau,  dimpotrivă,  să  nu  fim  singuri  între  noi,  despărțiți  de  spații  pe  care  nu  le  putem  umple.  Spațiile  din  casă  ar  trebui  umplute  cu  oameni,  cu  zâmbete,  cu  vise  și  împliniri. 

Soțul  meu  a  studiat  în  amănunt  memoriul  tehnic  de  rezistență,  precum  și  partea  din  proiect  care  cuprinde  instalațiile  termice,  electrice  și  sanitare.  M-a  lămurit  și  pe  mine  că  toate  acestea  sunt  incluse  în  proiectul  DTAC,  adică  proiect autorizație  de  construire.  De,  ca  bărbații,  știu  ei  ce  vorbesc!  Tehnici,  practici,  necesari!

Mai  întâi  a  răsărit  grădina.  Surprinzător,  șantierul  îi  lasă  loc  îndeajuns  ca  să  respire.
           







            Porumbul  și  prunii  au  fost  plantați  și  îngrijiți  de  el,  iar  cățelul  și  mâța  i-am  primit  cadou  de  la  tata!








Articol  scris  pentru  SuperBlog  2016,  proba  nr.  12!