miercuri, 30 noiembrie 2016

Nu-ți vom spune niciodată că este ușor!

            Sunt  momente  în  care  te  îngenunchează  viața  așa  cum  nici  nu  te  gândești. 
            Sunt   momente  în  care  realizezi  că  totul  se plătește  îndoit  și,  atunci,  te  scufunzi  încet  și  ireversibil,  parcă,  într-o  depresie  cruntă  din  care  nu  mai  reușești  să  ieși  decât  tras  cu  funii  și  lanțuri  grele  de  către  o  armată  de  oameni  implicați  întru  salvarea  ta.  Fără  ei,  adios  scăpare. 

sursa  foto

            Am  trecut  prin  multe.  Și  foarte  frumoase,  și  bune,  și  comice,  și  tragice,  și  dezastruoase.  Multe  dintre  ele  legate  de  bani.
            Nu  mi-e  rușine  să  recunosc:  sunt  o  catastrofă  în  finanțe.  Despre  mine,  jumătatea  mea  mai  bună  și  mai  calculată,  de,  e  ardelean,  se  exprimă  astfel:  e  de  ajuns  să  intre  Cami  în  casă  și  toți  bănuții  existenți  se  ascund,  se  rostogolesc  prin   cotloanele  cele  mai  întunecate,  în  speranța  că  vor  scăpa.  E  de  ajuns  să  respire  Cami  în  aceeași  încăpere  cu  ei  și  ei  se  topesc  instantaneu. 

sursa  foto

            Nu  este  ușor  să  ceri  bani  împrumut. De  la  prieteni.  De  la  colegi.  De  la  rude.  Să  faci  față  privirilor  reprobatoare  și  târguielilor  penibile.
            Nu  este  ușor  nici  să  soliciți,  să  obții  și  să  returnezi  un  credit  bancar.  Am  avut  multe  credite.  Prea  multe.  Pe  unele  le-am  dus  la  capăt  lin,  fără  hârtoape  și  fără  rateuri.  Pentru  altele,  am  înfruntat  iadul  și  am  fost  executată  silit. 
            Așa  că,  fără  falsă  modestie,  cine  ar  fi  mai  potrivit  să  vorbească  despre  bani  și  credite  decât  mine,  persoana  care  le  cunoaște  cel  mai  bine  calitățile  și  defectele,  persoana  care  atât  i-a  luat  dintr-o  parte  și  i-a  dat  în   alta,  încât  au  amețit  și  ei,  banii,  dar  și  creditorii,  de  nu  mai  știau,  săracii,  de  unde  să-i  ia  și  cu  ce  să  înceapă?
            E  adevărat,  mi  s-au  limpezit  cărările  și  m-am  aliniat  și  eu  persoanelor  care  obțin  un  credit  și-l  achită  cinstit  și  la  timp,  dar  numai  bunul  și  milostivul  Dumnezeu  știe  cum  și  cu  ce  costuri. 
            Dar  am  învățat  ce  să  caut,  unde  și  cum.  
            Și,  mai  ales,  pentru  ce. 
            Era  informațională  în  care  trăim  cu  toții  ne  aduce,  pe  tavă,  acasă  la  noi,  în  sufrageria  noastră  atât  de  dragă,  oferte  peste  oferte.  Primul  obstacol  în  alegerea  creditului  potrivit  este  lipsa  unei  informări  complete  și  personalizate.  Incredibil,  nu?  tocmai  povesteam  despre  era  informațională!
            Oamenii  percep  informațiile,  indiferent  de  natura  lor,  prin  prisma  propriilor  valori  și  caractere.  O  campanie  de  promovare  care  pare  că  ți  se  adresează  ție,  în  special,  va  avea  ca   rezultat  o  pondere  mai  mare  de  solicitanți,  în  comparație  cu  una  slab  personalizată  și  universal  valabilă,  destinată  unui  spectru  cât  mai  larg  de  consumatori. 

            AVBS  Credit,  companie  de  brokeraj  bancar,  s-a concentrat  pe   soluțiile  de  creditare  personalizate  și  pe  sistemul  de  franciză.  Au  experți  în  domeniul  financiar -  contabil  și  au  cele  mai  bune  soluții  de  finanțare.  Dincolo  de  toate  astea,  rămân  oamenii  și  nevoia  lor  de  vindecare  morală.


            Mi-ar  plăcea  să  fiu,  măcar  o  dată  în  viață,  cel  care  dă  bani.  Trecută  prin  atâtea  furci  caudine  câte  nu  sunt  în  toată  mitologia,  sigur  m-aș  apleca  cu  mare  atenție  asupra  fiecărui  om  care  îmi  trece  pragul.  Banii  constituie  un  subiect  extrem  de  delicat,  așa  că  este  necesară  o abordare  și  mai  delicată,  o  ofertă  ușor  de  rambursat,  solidă  și  serioasă,  prezentată,  însă,  în  rochie  de  catifea.
            Și  nu,  nu  este  vorba  despre  creditul până  la  salariu. 
            Vreau  să  vorbesc  despre  vise,  despre  idei  care  ne  pot  schimba  viața  în  bine,  nouă,  consumatorilor,  dar,  mai  ales,  lor,  întreprinzătorilor. Despre  creditul  pentru  investiții,  care  este,  de  fapt,  o  subcategorie  din  creditul  IMM  de  la  AVBS  Credit. 
            Vreau  să  propun  un  slogan  simplu  și  sincer:




            Nu  merg  singură  în  această  campanie,  nimeni  nu  reușește  singur,  fără  sprijinul  celui  de  lângă  el.
            Blogosfera  este  un  aliat  redutabil  și  o  armă  de  temut,  în  același  timp.  Cucerește  comunitatea  și  vei  fi  cucerit,  deja,  jumătate  de  lume.
            Sweet&Salty  ar  putea  să  promoveze  produsul  exact  cum  mi-am  dorit  de  la  început.  Pentru  că  vorbele  i  se  aliniază  ascultătoare  și  simțitoare,  dulci  și  sărate,  fix  acolo  unde  le  este  locul.  Și  pentru  că,  trăind  departe  de  noi,  dar  cu  dorul  nostru  încrustat  adânc  și  de  neșters  în  fiecare  fibră,  poate  să  asocieze,  să  compare  și  să  promoveze  așa  cum  nouă   ne-ar  fi  extrem  de  greu  să  o  facem  într-un  mod  credibil.
            ArenaIT.net -  următoarea  mea  alegere,  pentru  că  la  o  cafeluță  IT  se  pot  face  minuni.  Cei  interesați  de  tastaturi  și  jocuri,  de  boxe  portabile  și  adaptoare  TP – Link,  de  Uber  și  android,  sunt  cei  care  sigur  vor  fi  interesați  și  de  un  produs  financiar  cu  ajutorul  căruia  se  pot  achiziționa  echipamente  tehnologice  pentru  producție,  sau  se  pot  construi,  renova  sau  cumpăra  clădiri  și  sedii  pentru  firmă.  Îl  vor  găsi,  cu  siguranță,  în  paginile  Editorialului  sau  în  Bazarul  cu  păreri. 




            Dacă  te  include  PRwave,  pe  tine,  afacerea  sau  ideea  ta  de  investiție,  în  rubrica  sa  de  Business  și  ești  selectat  pentru  Chic  succes  de  la  Chic -  Elite,  poți  să  zici,  cu  mâna  pe  inimă,  că   ți-ai  atins  țelul.
            Acest  tip  de  credit,  creditul  IMM,  are  valori  foarte  mari  și  se  acordă  doar  persoanelor  juridice.  Și,  cine  spune  că,  fiind  pe  segmentul  profesional,  nu  poate  beneficia  de  o  prezentare  altfel,  creativă,  cu  un  design  inovativ,  spectaculos  chiar  și  pentru  suprapopulatul  mediu  online?  Se  ocupă  de  asta,  cu  succes,  echipa  de  la  Creadiv.

            Eu  nu  impun  limite  și  nu  îngrădesc  idei.  Fiecare  partener  ales  pentru  a-mi  fi  alături  știe  ce  are  de  făcut,  iar  eu  știu  ceea  ce  caut.  Așa  că,  se  vor  împleti  în  cel  mai  fericit  mod  cu  putință,  sunt  sigură  de  asta,  creativitatea   și  profesionalismul  lor  cu  exigența  mea,  un  om  trecut  de  prea  multe  ori  prin   necesitatea   contractării  unui  credit,  pentru  a  lăsa  ceva  la  voia  întâmplării.

            Viața  ne  ia  pe  fiecare,  pe  rând,  și  ne  învârtește  ca  într-un  carusel,  lăsându-ne,  apoi,  buimăciți  și  dezorientați.  Este  important  să  știm  ce  alegem,  încotro  ne  îndreptăm  și  ce  vom  face  mai  departe.  Căci  viața  se  va  mai  burzului  la  noi,  oho,  să  fim  noi  sănătoși,  fără  să  recunoaștem  circumstanțele,  de  fiecare  dată  aceleași,  dar  îmbrăcate  în  haine  diferite.


sursa  foto

            AVBS  CREDITează  nevoile  tale, ideile  tale, afacerea  ta,  dar  și  o  promovare  care să  corespundă  atât  produsului  oferit,  cât  și  dorințelor  specifice  ale  celor  interesați.

            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2016!
           
             


           
           
                                   

                        

duminică, 27 noiembrie 2016

Și dacă nu-ți ajung darurile și pentru mine...

           
sursa  foto

           Mda,  iar  n-avem  zăpadă  în  seara  de  Ajun.  Trebuie  să  le  spun  băieților  să  aranjeze  sania,  să  n-avem  surprize,  ca  anul   trecut. 
             Mai-mai  să  rămânem  blocați  undeva  prin  Pamir,  de  unde  ne  aprovizionam  cu  gheață. 
            Oare  or  fi  gata  listele  și  cadourile?  Hmmm,  îmbătrânesc,  nu  mai  țin  minte  chiar  toate  detaliile.  Poate  că  au  dreptate  doamna  Crăciuniță  și  copiii  noștri,  ar  cam  fi  timpul  să  predau  ștafeta,  să  vină  un  Moș  mai  tânăr  măcar  cu  vreo  două  sute  de  ani! 
            Lasă,  nu  te  mai  văicări  ca  o  cloșcă  și  treci  la  treabă,  că  multe  mai  sunt  de  făcut!
            Au  cam  uitat  oamenii  de  spiritul  Crăciunului,  de  adevărata  lui  însemnătate,  dar  darurile  aduse  de  mine  simbolizează  tocmai  dorința  de  a  face  o  bucurie  celor  din   jur,  de  a  aduce  un  strop  de  belșug  celor  sărmani  și  un  firicel  de  lumină  celor  în  întuneric.
            Ia  să  vedem ...  păpușile – bifat,  mașinuțele – prezent,  bicicletele  și  trotinetele – la datorie,  hmmm,  laptopuri  și  telefoane – prea  multe  chiar,  după  părerea  mea,  eeee,  auzi,  frate  sau  surioară,  dar  ce-s  eu,  barză?!
            Ia  te  uită,  o  scrisoare  pe  care  n-am  văzut-o  până  acum!  Oare  ce  scrie?

sursa  foto

           
” Dragă  Moș  Crăciun,
            Pe  mine  mă  cheamă  Doruleț  și  sunt  din  România.  Un  sătuc  acolo,  oarecare,  n-are  importanță.  Știu  sigur  că  mă  vei  găsi  și  pe  mine,  așa  cum  m-ai  găsit  în  fiecare  an  până  acum.  Mulțumesc  pentru  darurile  tale  frumoase,  dar  acum  sunt  tare  amărât:  mama  mea  este  bolnavă.  Suntem  doar  noi  doi,  ea  spune  că  barza  m-a  lăsat  la  poarta  ei  și  tare  m-a  mai  iubit  și  frumos  s-a  mai  purtat  cu  mine!  Și  eu  am  fost  cuminte,  doar  știi,  am  luat  și  premiu  la  școală  și  la  un  concurs  de  desene,  am  primit  și  diplomă.  Doar  că  eu  nu  am  bani  și  aș  fi  vrut  să-i  cumpăr  mamei  ceva  deosebit,  care  știu  că-i  place.  Am  tot  văzut-o  oftând  când  se  face  reclamă  la  televizor  la  produse  de-alea  cosmetice,  Dumnezeu  știe  de  ce,  că  ea  e  cea  mai  frumoasă  mămică  din  lume  așa  cum  este  acum.  Dar  mi-a   povestit  că,  odată,  demult,  pe  când  era  foarte  tânără,  îi  plăcea  să-și  spele  părul  cu  șampon  care  mirosea  frumos,  să  se  ungă  cu  creme  de  flori  și  să  pună  un  strop  de  parfum,  nu  mai  mult,  pe  încheietura  mâinii.  Și  să  danseze!  Dacă  poți,  adu-i,  te  rog,  așa  ceva,  să  o  văd  zâmbind  din  nou,  fericită.  Și,  dacă  nu-ți  ajung  darurile  și  pentru  mine,  nu-i  nimic,  nu  mă  supăr,  că  le  am  pe   cele  din  anii  trecuți,  că  nu  le-am  stricat.
Cu  drag,
Doruleț”

            Ce  faci,  moș buimac,  plângi?  Ia  pune  mâna  și  rezolvă  problema,  că  acuși  trebuie  să  pleci  și  rămâne  Doruleț  dezamăgit!
            Buuun,  parcă - parcă  să  zic  că  am  ceva:  auzisem  odată  de  o  marcă  de  încredere,  care  produce  asemenea  lucruri,  brandul  nr.  1  în  preferințele  româncelor.  A,  da,  Farmec,  îi  zice.  Ia  să  vedem  ce  au:  pfiuuu,  ce  de  casete  cadoude  toate  pentru  toți!  Păi  și  cum  aleg  eu  dintre  atâtea  minunății???
            S-o  luăm  pe  îndelete:  dacă  are  probleme  cu  părul,  o  casetă – cadou  Tratament  Nutritiv   ,  iar  pentru  creme  de  față,  mâini  și  miros  frumos,  o  Borsetă  cadou  Gerovital  H3  Classic.




            Acuma,  s-o  spui  pe-aia  dreaptă,  parcă  și  doamna  mea  Crăciuniță  merită  ceva  așa  de  frumos.  Măcar  pentru  toate  zilele  și  nopțile  în  care  mă  ajuta  la  citit  scrisori,  făcut  liste,  împachetat  cadouri  sau  pentru  nopțile  albe  pe  care  le  petrecea  la  căpătâiul  meu,  cu  ceaiuri  și  aspirine,  pe  când  mă  întorceam  răcit  cobză  din  drumurile  mele. 
            Toată  ziua  se  plânge  de  pielea  uscată:  am  îmbătrânit,  moșule,  nu  mai  am  bujori  în  obrăjori  și  de  picioare,  așa  că  îi  fac  o  supriză  cu  această  Casetă  cadou  Happiness – Caise.





Și  dacă  tot  sunt  aici,  ia  să  iau  și  pentru  bravii  mei  feciori  câte  o  Borsetă  cadou  Gerovital  H3  Men  Seductive,  iar  pentru  sora  mea  mai  mică,  o  Casetă   cadou -  Cremă  antirid  intens  hidratantă  SPF  10.




            
              Am  scăpat, bogdaproste  Farmec, de  cadourile  pentru  familia  mea,  că  tot  mai  greu  îmi  era, de  la  an  la  an,  să  ghicesc  cam  ce  le-ar  trebui  fiecăruia. 
            Și  tu,  Doruleț?  Spui  tu,  viteazule,  că  nu  vrei  nimic,  dar  parcă  nu  știu  eu  ce  dezamăgiți  sunt  copiii  care  nu  primesc  nimic  în  seara  de  Crăciun!
            Lasă  că  dă  moșul  o  raită  prin  atelierele  piticilor,  să  văd  ce  năzdrăvănii  au  mai  inventat  și,  crede-mă  pe  cuvânt  când  îți  spun,  nu  o să  fii  dezamăgit. 
           
            E  cald  și  bine  aici,  în  birou.  Miroase  a  ceai  cu  rom  și  scorțișoară,  a  turtă  dulce  și  portocale,  iar  glasurile  vesele  ale  piticilor  care  cântă  în  atelier,  se  aud  înfundat,  fără  să  mă  deranjeze.  Răsfoiesc  scrisorile  voastre,  dragi  copii  și  bunici,  părinți,  frați  și  surori  și  mă  gândesc  la  bradul  împodobit,  la  flacăra  zglobie  a   lumânărilor,  la  clinchetul  cristalin  al  globurilor.

sursa  foto


            Se-apropie  Crăciunul, oameni  buni!


            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2016,  proba  nr.  23.
             


vineri, 25 noiembrie 2016

Sincer? Habar n-am de modă!

             
            La  mine  totul  se  rezumă  la  a  mă  simți  bine  în  hainele  pe  care  le  port,  încercând,  pe  cât  se  poate,  să  nu  aduc  prejudicii  majore  simțului  estetic  al  celorlalți.
            Anii  de  liceu  au  fost  hotărâtori  asupra  cursului  vieții  mele  de  adult,  în  mult  prea  multe  și  nebănuite  moduri.  Cunoștințele  dobândite,  cercul  de  prieteni  abia  format,  comportamentul  profesorilor,  toate  s-au  sedimentat  și  mi-au  conturat  valori  greu  de  răsturnat  de-a  lungul  timpului.
            Dintre  toate  acestea,  figura  domnișoarei  profesoare  de  limba  franceză  se desprinde  distinct  din  galeria  tuturor  profesorilor  pe  care  am  avut  plăcerea  să-i  cunosc.
            Era  cocoșată.  De-a  binelea.  Nu  avea  cum  s-o  ascundă  și  nici  nu  încerca.  Și  după  atâția  ani,  pot  să  spun  cu  mâna  pe  inimă  că  nu  mi-a  fost  dat  să  întâlnesc  altă  femeie  mai  elegantă  și  cu  mai  mult  bun-simț  decât  ea. 
            Copiii  sunt  campioni  la  răutăți  și  la  glume  proaste,  dar  niciodată,  nimeni  nu  i-a  pus  vreo  poreclă. 
            Întotdeauna  scoasă  ca  din  cutie,  mirosind  dumnezeiește  într-o  perioadă  în  care  parfumurile  sau  deodorantele  erau  procurate  doar  prin  cunoștințe  solide  și  de  încredere  la  magazinele  de  cosmetice,  domnișoara  ne-a  făcut  să  ne  îndreptăm  umerii  și  să  ne  controlăm  ținuta,  fără  să  ne  adreseze  vreun  cuvânt  legat  de  acest  aspect. 
Iar  mâinile  ei  ...  așa  se  face  că  micul  salon  de  manichiură – pedichiură  din  apropierea  liceului  a  fost  mutat  mai  în  centru,  la  insistențele  directorului  nostru  pe  lângă  organele  de  partid  din  acea  vreme,  în  speranța  că  va  stopa  exodul  elevelor  care,  în  loc  să  stea  conștiincioase  la  ora  de  dirigenție  sau  de  educație  fizică,  îngroșau  rândul  clientelor  la  respectiva  unitate.
Și  purta  și  ea  blugi,  în  rând  cu  noi,  avea  și  pulovere  largi,  lălâi,  care  pe  noi  arătau  ca  pe  gard,  iar   pe  ea  chic  și  sexy,  ca-n  jurnalele  de  modă  și  venea  să  ne  facă  galerie  la  meciurile  de  handbal  în  trening  din   bumbac,  leit -  poleit  cu  cele  purtate  de  noi.
De  la  ea  știu  că  mai  puțin  înseamnă  mai  mult,  de  la  ea  am  învățat  că  simplitatea  și  naturalețea  au  întotdeauna  câștig  de  cauză. 
Mai  greu  este,  însă, cu  pusul  în  practică.
Stilul  meu?  Hmmm  ...   nu  știu  dacă  felul  în  care  mă  îmbrac  eu  se  poate  numi  stil  vestimentar.  Îmi  aleg  hainele,  în  primul  rând,  în  funcție  de  eveniment  și,  apoi,  urmându-mi  vocea  inimii  care,  evident,  este  teribil  de  subiectivă. 
Dacă  aș  putea  să  mă  învârt  doar  printre  produsele  prezente  pe  Answear.ro,  o  zi  obișnuită  la  birou  s-ar  defini  în  felul  următor:
-                       o  bluză  dulce  ca  o  livadă  de  la  Scotch  &  Sodao fustă  simplă  și  comodă,  dar  teribil  de  îmbietoare  de  la  Simple,  ghete  și  ceas  zornăitor  și  strălucitor  de  la  Tommy  Hilfiger,  poșetă  moale  ca  un  puf  de  lebădă  de  la  Pepe  Jeans.





Ce  poate  fi  mai  relaxant,  în  mijlocul  săptămânii,  decât  o  după-amiază  petrecută  cu  fetele  la  o  cafea,  o  bârfă,  un  flirt,  purtând  pantaloni  de  la  G-Star,  o  super,  super  bluză  Silvian  Heachcercei  de  la  Mango  și  o  geantă  demențială  de  la  Felice?





Mie  îmi  place  toamna.  Îmi  place  să  mă  simt  alintată  de  arămiul  frunzelor,  de  mirosul  gutuilor  și  al  boabelor  de  producătoare  neagră,  îmi  place  să  pândesc,  nerăbdătoare,  lângă  oala  în  care  fierb,  molcom,  castanele  cu  miez  mai  dulce  decât  mierea. 
Îmi  place  să  mă  plimb,  duminica  dimineața,  în  parc, să  împrăștii  cu  vârful  ghetelor  mele  albe,  de  la  Silvian  Heach,  covorul  de  frunze  ce-acoperă  aleile,  să  fiu  o  pată  de  culoare  albastră  cu  bluza  mea  nouă  de  la  Desigual  și  cu  blugii  de  la  Mango.  Din  când  în  când,  adun  pietricele  ciudate  și  le  pun  alături  de  frunze  mari,  galbene,  în  geanta  mea  de  la  Gino  Rossi.





Și  tocmai  am  primit  o  invitație  la  cină,  de  la  colegul  nostru  cel  nou,  ăla  cu  ochi  de  cărbune  încins,  care  ne-a  pus  pe  jar  pe  toate  de  când  a  venit,  pentru  care  am  dat  iama  în  rochiile  de  la   Silvian  Heach,  printre  pantofii  ăia  absolut  amețitori  și  poșetele  de  lac  de  la  Gino  Rossi  și  pentru  care  mi-am  răsucit  în  urechi  cercei  de  la ... ghici,  ghicitoarea  mea  ...  Mango  





Hainele  mele  sunt  exact  pe  măsura  și  pe  potriva  mea:  cu  gura  până  la  urechi  cu  și  fără  motiv  și  din  aceeași  paletă  coloristică  din  care  face  parte  și  curcubeul.
Habar  n-am  de  modă,  dar  mă  simt  bine  în  ele.

Articol  scris  pentru  proba  nr.  22,  SuperBlog  2016!





miercuri, 23 noiembrie 2016

O vacanță mai mult decât specială


             

           


         În  viața  de  zi  cu  zi,   eu  sunt  bibliotecară.  Trăiesc  printre  cărți  și  copii,  îndrum  priviri  lacome  pe  pagini  îngălbenite  de  vreme  și  pași  șovăitori  pe  tărâmuri  fantastice  și  necunoscute.  

O  fetiță  cu  ochi  de  mură  și  codițe  de  grîu  copt  m-a  întrebat  zilele  trecute:
-          Doamna,  ați  fost  vreodată  în  excursie  în  Vietnam?
-          Nu,  n-am  fost,  am  răspuns.  De  ce  mă  întrebi?
-                      Aaa,  doar  așa...  știți,  mătușa  mea  a  venit  acum  de  acolo  și  ne-a  povestit  multe  lucruri  frumoase.

Pentru  mine,  cel  puţin  în  ultimii  ani,  vacanţa  ideală  a  însemnat  o  carte  citită  la  umbra  unui  brad  sfătos,  pe  malul  unui  pârâu  vesel,  al  cărui  clipocit  mi-a  adus,  întotdeauna,  o  stare  de  bine,  de  liniște  și  de  împăcare.
Cu  Retezatul  şi  Parângul  străjeri  de-o  parte  și  de  alta  a  depresiunii,  Valea  Jiului îți  pune  la  picioare  sute  de  astfel  de  locuri  de  poveste,  cu  brazi  şi  ape  repezi  şi  tumultoase, cu  stânci  golașe  la  poalele  cărora  se  îndulcește  afina  și  zmeura,  cu  schiori  pricepuţi  sau  mai  puţin  pricepuţi,  alunecând  pe  pârtiile  din  Straja,  sau  cu  traseele  fabuloase  şi  îndrăzneţe  pe  care  se  desfăşoară  competiţiile  Oslea  Night  Ridge  Run  şi  Red  Bull  Oslea  Hiride,  singura  competiţie  de  hike  şi  ride  din  România. 



foto  din  arhiva  personală

Dar ...  ce-ar  fi  dacă ...  măcar  virtual  ... 
Vietnam.  
Tot  ceea  ce  știu  despre  această  țară  încape  în  jumătatea  de  pagină  wikipedia,  așa  că  am  hotărât  să  mă  documentez  serios. 

vacanță  reușită  are  nevoie  de  cel  puțin  un  partener  de  schimbat  impresii,  așa  că am  purces  la  convingerea  prietenelor  mele,  Adriana  și  Sabina,  spre  a  mă  însoți  în  turul  meu  virtual. 
-                      Exact  Vietnam!  Că  s-a  terminat  lista  cu  oferte  de  vacanță, ce  să  zic!  Adriana  era,  evident,  într-o  fază  în  care  deplasarea  la  capătul  celălalt  al  pământului,  fie  ea  și  virtuală,   nu  constituia  o  opțiune  imediat  necesară. 
-                       De  ce  nu  o  chemi  pe  mătușa  fetiței,  să  te  pună  la  curent,  la  cald,  aș  zice?  Sabina  înclina  să-și  facă  bagajele  din  prima,  deși  mai  avea  ceva  nelămuriri.
Zis  și  făcut  și  iată  cum,  într-o  după – amiază  splendidă  de  toamnă, pierdute  în  aburii  îmbietori  ai cafelei,  trei  femei  deapănă  povești  exotice,  fascinate  de  un  tărâm  al  emoțiilor  intense,  în  care  lacrimile se  împletesc  cu  zâmbetele  și  durerea  cu  bucuria  de  a  trăi, într-o  proporție  covârșitor  mai  amplă  decât  am  auzit  și   experimentat  vreodată.
-                       Eu  n-am  fost  în  vacanță,  își  începe  femeia  povestirea.  Am  făcut  parte  dintr-o  misiune  umanitară,  organizată   de  o  asociație  elvețiană.  Am  să  vă  povestesc  ceea  ce  m-a  impresionat  pe  mine  extrem  de  tare,  dincolo  de  frumusețile  acestei  țări,  pe  drept  cuvânt  apreciate  și  lăudate.
În  primul  rînd,  acolo  îmbătrânești pe  un  singur  trotuar  dacă  îți  dă  prin  minte  să  respecți  regulile  de  circulație.  Scuterele  sunt  la  putere,  încărcate  cu  de  toate,  de  la  oameni  la  porci  și  alte  animale  și  trebuie  să  treci  strada  printre  ele,  nici  prea  repede,  dar  nici  prea  încet. 
foto  din  arhiva  Sabinei    

Aerul  este  dulce,  la  propriu.  Mâncarea  este  peste  tot,  pe  stradă,  pe  trotuare,  în  case,  iar  conceptul  de  sare  în  bucate  nu  s-a  inventat  și  vietnamezii  nici  nu  sunt  dornici  de  așa  ceva.  De  cele  mai  multe  ori,  mâncarea  este  pregătită  cu  apă  din  Mekong,  râul  cu  o  deltă  imensă,  care  adăpostește  și  hrănește  culturi  de  orez  care  dau  chiar  trei -  patru  recolte  pe  an.


foto  din  arhiva  Sabinei

foto  din  arhiva  Sabinei

          Misiunea
  noastră   a  avut  ca  destinație  finală  o  școală  din  Saigon,  de  fapt  o  creșă  cu  școală,  cantină  și  dormitor.  Uitați  tot  ceea  ce  știați  despre  aceste  lucruri!  Acolo  totul  se  desfășoară  într-un  alt  ritm,  sub  o  altă  formă  și  cu  un  alt  înțeles.


Școala - foto  din  arhiva  Sabinei




Cantina - foto  din  arhiva  Sabinei



Dormitor - foto  din  arhiva  Sabinei


Creșa - foto  din  arhiva  Sabinei

            Doar  copiii  sunt  la  fel  peste  tot:  minunați,  plini  de  entuziasm,  amabili  și  interesați,  în  ciuda  diferențelor  uriașe  dintre  culturile  noastre. 
            După  o  zi  infernală,  seara,  în  camera  noastră  de  hotel  am  găsit  un  musafir.

foto  din  arhiva  Sabinei

            Evident  că  țipetele  mele  nu  au  rămas  fără  urmări,  dar  băiatul  de  la  recepție  care  a  sosit  într-un  suflet,  s-a  dezumflat  instantaneu  și  mi-a  zis  pe  un  ton  de  reproș:
-           Noi  putem  să  o  luăm,  dar  să  știți  că  mănâncă  țânțarii!

Primii  pași:  cu  cine,  cum  și  pe  unde?

Pe  mine,  una,  m-a  convins.
Asta  sigur  este  o  altfel  de  vacanță  și  cine  ar  fi  mai  potrivit  să  îmi  ofere  soluții  decât  CND  Turism -  Vacanțe  Speciale,  adică  agenția  specializată  în  organizarea  de  vacanțe  personalizate,  a  căror  misiune  este  foarte  clar  menționată  în  denumirea  ei:  CNDorim  în  Turism -  Vacanțe  Speciale.




Selectez  curajoasă  opțiunea  cu  oferte  circuite     de  pe  site-ul  lor   și  aleg  programul  de  15  zile,  cu  transport  cu  avionul.  Nu  este  recomandat  pentru  odihnă  și  relaxare,  este  adevărat,  dar  oferă  prilejul  de  a  vizita  foarte  multe  obiective  și  de  a  pătrunde  în  atmosfera  amețitoare  a  Vietnamului. 
Dau  click  pe  detalii  program  și  găsesc  imediat  ceea  ce  mă  interesează:   în  primul  rând,  plimbare  cu  ricșa  în  zona  veche  a  orașului  Hanoi  și  un  tur  printre  cele  mai  importante  puncte  de  atracție  ale  orașului:  Palatul  Prezidențial,  Templul  Literaturii,  Pagoda  pe  un  pilon,  etc.
            Apoi,  croazieră  în  Golful  Ha  Long,  ocolind  unele  din  cele  3000  de  stânci  din  calcar,  cu  denumiri  amuzante:  banană,  broască  țestoasă,  elefant.
            A,  asta  căutam:  excursie  în  Ho  Chi  Min  (  Saigon ),  orașul  scuterelor, scena  tuturor  minunățiilor  povestite  de  interlocutoarea  noastră,  cu  celebrele  tunele  subterane,  unde  au  locuit  localnicii  în  timpul  războiului  cu  americanii  și  croaziera  pe  fluviul  Mekong. 
Un  aspect  deloc  de  neglijat  mi  s-a  părut  faptul  că  ni  se  oferă  posibilitatea  efectuării  de  circuite  cu  avionul.  Imaginați-vă  cum  ar  fi ca,  după o călătorie  de  mii  de  kilometri,  să  te  trezești  cu  mașina  în  miezul  oceanului  de  scutere. 

În  final:  cere  oferta,  studiază,  alege  și  fă  rezervare!

            Singura  problemă:  am  făcut  rezervare  pentru  trei  persoane,  pe  care  a  trebuit  să  o  anulez,  pentru  a  face  din  nou,  aceeași  rezervare,  pentru  patru  persoane:  o  uitasem  pe  Mihaela!
               
               Articol  scris  pentru  proba  cu  nr.  21, SuperBlog  2016!