joi, 20 octombrie 2016

Vreau să mă fac scriitoare!



       - Vreau să mă fac scriitoare!
       - Ete, na, și cin-te ține? mormăi bărbatu-meu de pe fotoliu. Își băgase nasul de tot în revista aia cu mașini, naiba să le ia, că altceva nu mai știe.
       - Păi, vreau să fac un curs de scriere creativă online, să învăț și eu ce și cum, să public ceva, să mă fac celebră!
       În sfârșit, ridică ochii din revistă, își scoase ochelarii și se uită tâmp la mine:
       - Tot n-am înțeles unde-i problema și, mai ales, ce amestec am eu în toată tevatura asta!
       - Parcă tu pricepi vreodată unde-i problema mea! Băi, băiatule, am nevoie de calculator!
       - Nu, că tu mă faci și cu nervii, și cu capu, și cu toate celea! Păi, n-ai calculator, femeia lui Dumnezeu? Ce pisici albastre e ăla de pe birou, pentru care te cerți toată ziua cu fiu-tău, de-ați ajuns să vă puneți alarma de la telefon să sune când vă expiră timpul la calculator?
       - E, vezi că pricepuși? Ca să fiu scriitoare, încep eu să explic, răbdătoare, am nevoie de propriul calculator conectat la internet, ca să scriu ori de câte ori mă pocnește inspirația, fără să mă rog de el să mă lase și pe mine. În plus, cursul este pe văzute, cu cameră web și pe auzite, cu căști și microfon.
       - Și ce, dragă, laptopul din ce specie face parte, dacă nu-l recunoști de calculator?

Cicălitoare

       M-am bosumflat imediat și, pentru un efect cât mai dramatic, mi-am dus mâna la piept, semn clar că sunt în pragul unui atac de panică:
       - N-am internet, deșteptule, că n-ai binevoit să-mi cumperi și mie un router wireless, să-l instalezi și să stau și eu, ca o doamnă, în fotoliu și să particip la curs, să mă fac scriitoare. Nu vrei să am și eu succes, doar tu să fii ăla celebru din familie, femeile, la cratiță cu ele, că doar de-asta sunt bune, să vă ție vouă spatele, să vă facă mâncare, să vă spele, să vă calce cămășile și să vă educe copiii, ca să fiți voi în centrul atenției și să citiți reviste cu mașini liniștiți, misogini din naștere ce sunteți!
       Dacă chiar vrei să știi, deși mă îndoiesc, m-am interesat la modul cel mai serios și mi-am comandat un router TP Link care oferă posibilitatea implementării unei reţele wireless, asigurând o viteză de transmisie şi o arie de acoperire mult mai mare decât produsele convenționale. 


       Închide gura și cască urechile, iubitule, că sunt foarte supărată că nu mă iei deloc în serios. Și asta nu a fost singura opțiune, să știi. Mi-a trecut prin cap și să folosesc televizorul din dormitor. Adică să cumpăr și un cablu HDMI, care poate transmite un conținut cu o lățime de bandă de 10.2 Gbps și pastrează semnalul digital original, eliminând necesitatea convertirii, rezultatul fiind o imagine clară, curată, precum și sunet la cea mai bună calitate și să-l conectez la laptop, dar acesta nu dispune de port HDMI, ci doar de ieșire video DVI și, în acest caz, aveam nevoie și de un adaptor HDMI, dar când mi-am imaginat ce scenă vei face că nu mai ai unde să te uiți la știri, am renunțat. Liniștea din casă înainte de toate, nu, că așa-s eu, bună la suflet și miloasă, ce să fac?!


       Și stai, că n-ai auzit nimic! După cum știi bine, eu sunt o fată cu gusturi fine și aș fi cumpărat cabluri HDMI cu conectori auriți, că doar am de unde, că ți-a intrat salariul pe card și atâta lucru merit și eu de la tine.
       În fine, sunt documentată bine că am vizitat www.conectica.ro care, apropo, tocmai a împlinit 10 ani și, în perioada 15 – 30 octombrie 2016, în cadrul unui eveniment de anvergură numit Săptămânile Rețelisticii, oferă promoții la zeci de produse. Și voi instala routerul singură - singurică, să fii sigur de asta! 


       M-am răsucit pe călcâie și am părăsit, teatral, camera. M-am temut, totuși, pentru sănătatea lui mintală, că prea i se bulbucaseră ochii și prea se învinețise la față.

       Băieții de la providerul de internet la care sunt abonată au ajuns la mine în dimineața următoare, după ce el plecase la serviciu. Mi-au descurcat toate cablurile de rețea colorate pe care le comandasem eu, specialista, mi-au instalat și configurat routerul și au plecat liniștiți la treburile lor.

       Chiar ați crezut povestea cu montatul singură – singurică? Să luăm lucrurile pe rând, vă rog frumos, de-abia am învățat să le pronunț, ce naiba!

       Soțul meu m-a găsit în bucătărie, butonând de zor laptopul și Facebook-ul, în timp ce în cuptor se rumenea cea mai gustoasă friptură de porc.



Articol scris pentru SuperBlog 2016, sponsor Conectica!