Cele mai pufoase găluşte

http://www.catchy.ro/sa-radem-ca-face-bine-la-sanatate-concurs-literar


Multe a văzut şi auzit bolta de viţă – de – vie din curtea casei părinţilor mei. Acolo, învăluiţi de parfumul dulce al boabelor brumate, am întins mese binecuvântate cu bucatele din grădina fermecată a mamei, pentru musafiri mulţi şi dragi.

Acolo, într-o dimineaţă şugubeaţă de florar, mătuşa mea, venită în vizită, se plângea că nu-i ies găluştele niciodată. Că seamănă cu mingiuţele de ping-pong, doar decor în farfuria de supă, comestibilitatea lor fiind definitiv şi irevocabil compromisă.

Olteanca din mine, aclimatizată prin căsătorie în Ardeal, a sărit ca arsă: neam de neamul tău nu a văzut şi mâncat găluşte ca cele făcute de mine, Vetuţa dragă. Mirodenie, nu altceva, ai să vezi, nu-mi mai tăcea mie guriţa.

Zis şi făcut. A zburătăcit mama întreaga coşare de găini, a bunghit pestriţa cea mai dolofană şi, iacă, imediat clocotea pe aragaz supa galbenă şi grasă ca o gutuie coaptă.

La masa de sub bolta de viţă, acoperită cu muşama cu floarea – soarelui şi aranjată cu tot dichisul, aşteptau cam vreo zece guri, dornice să guste minunăţie de găluşte. Triumfătoare, cu oala de supă în braţe, eu grăbeam să culeg laudele. Doar că piciorul meu drept a ratat prima treaptă din cele trei de la bucătărie şi, în câteva secunde, obrazul meu scurma ca un godac straturile de flori ale mamei, iar oala, după ce aruncase preaplinul spre mine, se rostogolea, prin toată curtea, împrăștiind pufoşeniile de găluşte multlăudate.

Nebunie generală: au sărit toţi, cu mic cu mare, mi-au cules pătrunjelul din păr şi morcovii de sub guler şi abia am apucat să o văd pe mătuşa mea, imperturbabilă, adunând lingurile şi farfuriile adânci de pe masă.

În drum spre bucătărie, s-a întors spre mine şi a ridicat din umeri:

- De astea nu mai avem nevoie, nu-i aşa ?