duminică, 13 aprilie 2014

Au venit Floriile


Mă  cheamă  ca  pe  o  floare. 

Cu  parfum  de  legende  japoneze,  înveşmântată  în  nuanţe  de  roz,  înflorită  toamna,  anotimpul  inimii  mele,  mă  cheamă  ca  pe  floarea  ce  împodobeşte  gheişele  enigmatice  şi  delicate.

Mă  cheamă  ca  pe  o  floare,  dar  nu  sunt. 
Sunt   o   femeie  obişnuită,  cu  rele  şi  bune,  cu  râs  şi  plâns,  cu  iubire  şi  nenoroc,  aşa  ca  toate  fetele  transformate  în  flori,  fiecare  după  povestea  ei: 
Narcisa,  căutându-şi  sora…
Violeta,  împletind  cununi  albastre  aşteptându-şi  prinţul ….
Lăcrămioara,  ca  lacrimile  fratelui    nemângâiat  de  pierderea  ei…
Rosa,  Crina,  Codruţa…

Mă  cheamă  ca  pe  o  floare,  dar  nu  arăt  ca  ea.

Şi  nici  nu  trebuie.

Îmi  este  de  ajuns  o  zi  pe  an  să  răsar  dimineaţa,  să   simt  soarele  cu  degete  ghiduşe  la  fereastra  mea,  să  fiu  răsfăţată  la  umbra  celor  mai  puternici  de  lângă  mine  şi  să  adorm,  seara,  legănată  de  şoaptele  iubitului  şi  argintată  de  atingerea  lunii.

Mă  cheamă  ca  pe  floare  şi  mă  simt  ca  ea.

La  mulţi  ani  tuturor  florilor!

Florii   frumoase  să  primiţi  în  dar  şi  să  dăruiţi,  la  rândul  vostru,  mai  departe!