luni, 30 decembrie 2013

Temeinic dor amintirile

           În  ceasuri  de  răstrişte,  oamenii  reacţionează  ciudat  şi  diferit.
           În  ceasuri  căpiate  şi  dureroase,  oamenii  ating  eternitatea  cu  palmele  făcute  căuş  şi  nu  o recunosc.
          Târziu  însă,  când  amintirile  încep  să  doară  temeinic,  se  naşte  obsedantul  "dacă  aş  fi...".
          Ultimele  trei  săptămâni  din  viaţa  mea  se  amestecă  şi  se  dau  peste  cap  ca  vălătucii  de  ceaţă deasupra  unui  râu  învolburat.  Sar  de  la  o  amintire  la  alta,  de  la  imagine  la  alta,  fără  să  le  pot  înşira  pe  aţă  în  ordinea  lor  firească.  Şi  peste  toate  stăruie  nedumerirea  doctoriţei,  la   căpătâiul  mamei  mele:  "  ce  naiba,  mă,  acum  jumătate  de  oră  era  bine..."
          Cât  durează  o  jumătate  de  oră?
          O  secundă  prea  mult  în  faţa  veşniciei.