duminică, 20 octombrie 2013

                    Peste  tot  se  vorbeşte  despre  comunicare  şi  despre  generozitate.  Despre  cum  se  rezolvă  toate  problemele   umanităţii  atunci  când  te  aşezi  la  o  discuţie,  aşa,  ca  între  fete  şi  băieţi.  Despre  cum  e bine  să  dai  pentru  că  şi  tu  vei  primi,  la  rândul  tău,  însutit.  Dar  nimeni,  absolut  nimeni  nu-ţi  spune  ce  să  faci  cu  vorbele  pe  care  le-ai   irosit   o  viaţă  întreagă  în  timp  ce  "adrisantul"  era  ocupat  cu  orice,   numai  cu  ascultatul  nu.  Ce  să  dai,  cum  să  dai  şi,  mai  ales,  cui  să  dai,  nici  asta  nu  te  învaţă  nimeni.  Rămâne  la " liberul  tău  arbitru"...  care  arbitru,  în  zilele  noastre,  nu  o  nimereşte  nici  dacă  îi  pui  saramură  pe  o  rană  proaspăt  tăiată.  Şi  atunci  ?  e  mai  simplu  să  dai  like  decât  o  mână  de  ajutor,  e  mai  uşor  să-ţi  pui  căştile  în  urechi  şi  mâinile  în  buzunare   şi   să  laşi   psihiatrul  să  asculte,  că  de-aia  e  plătit.  Şi  dacă,  totuşi,   nu  alegi  calea  simplă  mai  sus  numită  şi  te  implici,  nu-ţi  mai  rămâne  decât  să  te  rogi  fierbinte  să  te  facă  Dumnezeu  invizibil.  Să  nu  te  vadă  semenii  tăi  care  aruncă  cu  ouă  şi  roşii   după  tine...